În ianuarie 1967, James Bedford a devenit primul om criogenat. Din acel moment, a devenit disponibilă criogenarea – o tehnologie de conservare a corpurilor oamenilor și animalelor într-o stare de răcire profundă în speranța că vor fi reînviate în viitor.
James Bedford s-a născut în 1893 și a predat psihologia la Universitatea din California. Profesia sa nu a avut prea mult de-a face cu tehnologia pentru care avea să devină cobai.
În 1967, Bedford a murit de un cancer agresiv care i-a ajuns la rinichi și a format o metastază, nefiind disponibile în acele vremuri tehnologii și tratamente medicale pentru această boală. Puține spitale aveau ecograf, iar chimioterapia nu era disponibilă încă. Cu toate acestea, soarta lui după moarte era deja stabilită.
Bedford a crezut că încă mai are șansa de a scăpa de cancerul care prindea rădăcini în corpul lui și a pus deoparte peste 100.000 de dolari pentru a-i dona în scopul cercetării criogenice și a semnat un testament care stipula clar că dorința sa finală era de a fi criogenat.
Când a murit, pe 12 ianuarie 1967, fiul și soția sa au purtat un adevărat război în instanță pentru a împiedica suma de 100.000 de dolari să ajungă în conturile companiei care se ocupa de studiul criogeniei. Cu toate acestea, au pierdut procesul și Bedford a avut soarta pe care și-o dorise.
Începutul criogenării moderne a fost adus de cartea „Perspective of Immortality” scrisă de omul de știință Robert Ettinger și publicată în 1962. Cartea a atras atenția publicului și a fost începutul formării mișcării criogenice. La mijlocul anilor ‘60, criogeniștii au început să caute pe cineva care să fie de acord să-și înghețe corpul după moarte.
Profesorul de psihologie James Bedford, care suferă de o formă inoperabilă de cancer, a răspuns ofertei, scriind un testament în acest sens. La 12 ianuarie 1967, Bedford, în vârstă de 74 de ani, a murit, iar la câteva ore după deces, chimistul Robert Prehoda și biofizicianul Dante Brunol au început criogenarea.
În primul rând, corpul decedatului a fost impregnat cu o soluție de protecție a celulelor numită dimetilsulfoxid și apoi corpul a fost răcit în gheață carbonică la –79 ° C. Câteva zile mai târziu, a fost plasat într-o capsulă permanentă cu azot lichid. Corpul lui Bedford, primul om criogenat, a fost mutat de mai multe ori, iar acum este depozitat la organizația crionică Alcor Life Extension Foundation.
Criogenarea nu a fost niciodată adoptată pe scară largă din cauza costului ridicat și a lipsei de asigurare că tehnologiile din viitor vor permite resuscitarea corpului și vindecarea bolilor incurabile.
În prezent, există doar câteva companii în lume care oferă acest serviciu, iar 370 de persoane și 200 de animale au fost criogenate până acum. Unii au ales să-și criogeneze doar creierul datorită costului mai mic. Costul înghețării unui corp ajunge la 28.000 de dolari, iar cea a creierului la 10.000. Pe lângă aceste costuri, doritorii trebuie să plătească și “cazarea” în capsula criogenică, iar suma totală poate ajunge la câteva sute de mii de dolari plătiți în avans până când tehnologia necesară reînvierii va fi disponibilă.
Chiar dacă criogenarea persoanelor se face la scară mică, tehnologia se folosește la scară largă pentru crioconservarea diferitelor celule și țesuturi, precum și a ovulelor, spermei și ovulelor fecundate. Așa cum aceste materiale celulare sunt readuse la viață, există speranța ca în viitor să poată fi reînviați și oamenii.