Înmormântările au fost întotdeauna evenimente triste și pline de emoții negative, însă între secolele al XVII-lea și al XIX-lea înmormântările din Anglia au avut un element și mai bizar: mâncătorii de păcate.
Ce erau mâncătorii de păcate?
Dacă nu ați auzit niciodată de acest termen, ne referim la o persoană care, la solicitarea familiei defunctului, participa la înmormântare cu scopul de a mânca, în mod literal, păcatele persoanei care tocmai a decedat.
În unele cazuri, mâncătorul de păcate punea o bucată de pâine deasupra cadavrului, lăsând-o acolo pentru un timp. După aceea, pâinea era mâncată, simbolizând astfel preluarea păcatelor.
Când a apărut această practică bizară?
Nimeni nu știe exact cum a luat naștere conceptul mâncătorilor de păcate, însă istoricii au mai multe teorii. În Anglia, Scoția și Țara Galilor, între secolele al XVII-lea și al XIX-lea, cei care se ofereau să fie mâncători de păcate nu primeau de obicei mulți bani, ci se bucurau de pâinea pe care o consumau.
Având în vedere că foametea și sărăcia erau probleme semnificative în acele vremuri, mulți acceptau să fie mâncători de păcate. Acest lucru i-a condus pe unii istorici să stabilească o legătură între această practică și o altă tradiție, în care membrii caselor regale ofereau pâine săracilor pentru a se ruga pentru sufletele celor decedați.
Indiferent de originile sale, tradiția mâncătorilor de păcate a început în secolul al XVII-lea și, conform documentelor din acea perioadă, era destul de populară în Europa de Vest, în special în insulele britanice. Era suficient ca cineva să moară pentru ca familia să contacteze pe cineva dispus să îndeplinească această sarcină. Persoana care se oferea primea o sumă modică de bani și era dusă la cadavru, unde îndeplinea ritualul.
Potrivit consemnărilor istorice, mâncătorii de păcate erau de obicei oameni săraci, cerșetori și alcoolici, gata să facă absolut orice pentru a mânca ceva. Pe de altă parte, deveneau complet disprețuiți în ochii societății, chiar mai mult decât erau deja.
Total lipsiți de resurse și cu reputația de a purta păcatele altora, acești oameni trăiau izolați, fiind considerați ciudați de către comunitate. Mai mult decât atât, biserica nu sprijinea această formă de activitate și îi blama pe cei care o practicau.
Odată cu trecerea timpului, oamenii au renunțat treptat la acest ritual. Astăzi, mâncătorii de păcate sunt un exemplu de tradiție bizară ce era practică de către oamenii din trecut.