Hachiko a cucerit o lume întreagă, iar povestea sa a devenit chiar și subiect de film. Patrupedul este un exemplu când vine vorba de loialitate și relația dintre om și câine.
Povestea lui Hachiko, cel mai loial câine din lume
Acest câine docil, din rasa Akita, s-a născut pe 10 noiembrie 1923, la o fermă japoneză situată în provincia cu același nume ca și rasa sa. Un an mai târziu, profesorul Hidesaburo Ueno, care preda la departamentul de agricultură de la Universitatea din Tokyo, l-a adoptat pe Hachiko și l-a dus să locuiască cu el la reședința sa din Shibuya, o suburbie a orașului Tokyo.
Ulterior, cei doi au urmat aceeași rutină în fiecare zi: dimineața, Ueno mergea pe jos până la gara Shibuya însoțit de Hachiko și lua trenul spre serviciu. La întoarcerea de la serviciu, la ora 15, cei doi se întâlneau în același loc și se întorceau acasă împreună.
Această rutină a fost menținută până la mijlocul anului 1925, când profesorul Ueno a suferit o hemoragie cerebrală în timp ce preda și a decedat. În aceeași zi, ca de obicei, Hachiko a venit la gară la ora obișnuită, dar stăpânul său nu a mai coborât din tren.
Cu toate că rutina sa a fost întreruptă, Hachiko s-a întors a doua zi la aceeași oră, sperând că Ueno va fi acolo. Desigur, profesorul nu s-a mai întors acasă, dar loialul său câine nu a renunțat niciodată la speranță.
Fiind convins că stăpânul va apărea, a repetat acest gest zi de zi. Astfel, patrupedul singuratic a început să atragă atenția celorlalți călători. Inițial, personalul de la gară nu a fost foarte prietenos cu câinele, dar în timp au început să aibă grijă de el, aducându-i mâncare.
Zilele s-au transformat în săptămâni, apoi în luni și ani, dar speranța lui Hachiko nu s-a stins niciodată. Loialitatea sa a avut un impact imens asupra comunității locale, iar câinele singuratic a devenit cunoscut în întreaga regiune.
Povestea sa a fost auzită și de Hirokichi Saito, unul dintre foștii studenți ai profesorului, care întâmplător era și un expert în rasa Akita. El a decis să ia trenul spre Shibuya pentru a vedea singur dacă animalul de companie al fostului său profesor așteaptă în gară.
Când a ajuns, l-a găsit pe Hachiko acolo. A urmat câinele de la gară până la casa fostului grădinar al lui Ueno, un bărbat pe nume Kikuzaburo Kobayashi, care i-a povestit totul despre câine. La scurt timp după întâlnirea cu grădinarul, Saito a publicat un recensământ al câinilor Akita din Japonia, descoperind că existau doar 30 de exemplare de rasă pură documentați, iar Hachiko era unul dintre ele.
Saito a fost atât de intrigat de povestea câinelui încât a publicat mai multe articole științifice care detaliază aceasta loialitate incredibilă. În 1932, povestea câinelui a fost relatată într-un ziar național, fapt ce a dus la răspândirea poveștii lui Hachiko în toată Japonia.
După apariția articolului, oameni din toată țara au venit să-l viziteze pe Hachiko, care devenise un simbol al loialității. Oamenii au fost surprinși să vadă cum, la aproape un deceniu de la moartea stăpânului său, câinele venea în fiecare zi la gară.
Povestea lui Hachiko s-a încheiat în cele din urmă pe 8 martie 1935, când a fost găsit mort pe străzile din Shibuya la vârsta de 11 ani. La acea vreme, oamenii de știință nu au putut determina cauza morții câinelui, dar în 2011 au descoperit că acesta suferea de o infecție cu filaria și de cancer terminal.
Moartea câinelui a fost relatată de toate ziarele japoneze. Ulterior, Hachiko a fost incinerat, iar cenușa sa a fost depusă lângă mormântul profesorului Ueno din cimitirul Aoyama din Tokyo. Blana sa a fost păstrată și acum este expusă în Muzeul Național de Natură și Știință din capitala Japoniei.