Curajosul din Nagasaki: povestea băiatului care și-a adus fratele mai mic la crematoriu

Băiatul care și-a adus fratele mai mic la crematoriu. Foto: Joe O’Donnell

În august 1945, președintele SUA, Harry Truman, a ordonat un atac nuclear împotriva Japoniei: pe 6 au lansat atacul de la Hiroshima și pe 9 august pe cel de la Nagasaki.

Se estimează că la sfârșitul anului 1945, bombele au ucis peste 160.000 de oameni în Hiroshima și aproximativ 80.000 în Nagasaki, deși doar jumătate au murit în zilele bombardamentelor. Restul victimelor au murit ulterior din cauza rănilor sau a bolilor atribuite expunerii la radiații.

Mai mult, chiar și astăzi oamenii continuă să moară din cauza leucemiei sau a altor tipuri de cancer atribuite expunerii la radiațiile emise atunci. În ambele orașe, marea majoritate a morților au fost civili.

În septembrie 1945, după ce capitularea Japoniei a fost semnată la bordul USS Missouri, armata americană l-a trimis pe fotograful Joe O’Donnell pentru a documenta pagubele provocate de bombele nucleare aruncate în cele două orașe.

Timp de 7 luni, O’Donnell a călătorit prin vestul Japoniei fotografiind moartea, durerea și suferința umană. Una dintre fotografii a primit o atenție specială.

În fotografie, un băiat stă cu fratele lui decedat legat de spate și își așteaptă rândul la intrarea într-un crematoriu.

Copilul, în vârstă de aproximativ 10 ani, își trădează durerea doar prin mușcătura fixă ​​a buzei inferioare. Și-a dus fratele mai mic la incinerare, așa cum prevedea legea, îndeplinindu-și datoria chiar și în cea mai dramatică situație.

Băiatul stând în fața crematoriului. Foto: Joe O’Donnell

Potrivit fotografului, tânărul a așteptat 10 minute, iar apoi un bărbat cu mască, angajat al crematoriului, a desfăcut benzile și a așezat cadavrul pe rugul funerar.

Copilul a rămas nemișcat până când fratele său mai mic a fost ars, strângându-și buza atât de tare încât a ajuns să sângereze. Odată ce micul corp a fost incinerat, băiatul a plecat în tăcere.

Această fotografie este foarte emoționantă deoarece, cel mai probabil, băiatul își pierduse și părinții. În ciuda tristeții și a durerii, exprimată prin forța cu care își mușca buza, băiatul știa că are o datorie (pe care a îndeplinit-o). Această imagine reflectă spiritul unei națiuni înfrânte, dar nu umilită.

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l prietenilor tăi!