Popeye Marinarul este unul dintre cele mai cunoscute personaje când vine vorba de benzi desenate și desene animate. Cu toate acestea, puțini știu că acest marinar, care devenea puternic atunci când mânca spanac, a existat cu adevărat.
Deși fețele lor sunt asemănătoare, numele sunt total diferite, mai ales dacă ținem cont că Frank Fiegel a fost adevăratul marinar folosit ce inspirație pentru Popeye.
Fiegel era un polonez care trăia în statul american Illinois și, conform celor știute, era o persoană care obișnuia să aibă un temperament extrem care îl determina să se lupte continuu, chiar și fără să țină cont de mărimea adversarilor; ajungând să se ia la bătaie cu bărbați care aveau un fizic mult mai mare decât al lui.
Interesant este faptul că, deși era o persoană mică de statură, avea o putere extraordinară și de cele mai multe ori ieșea victorios din aceste lupte.
Mai mult, Frank Fiegel era cunoscut și pentru alte aspecte: bunătatea lui și, mai presus de toate, afecțiunea pentru copii.
Cum a devenit personaj de desene animate?
Fiegel a fost vecin cu Elzie Crisler Segar, care a fost impresionat de personalitatea marinarului, creând personajul pe care îl știm cu toții în 1919. Interesant este că inițial nu au fost desene animate, ci caricaturi (benzi desenate).
Povestea a ajuns să fie cunoscută în 1933 când, la Teatrul Timble, benzile desenate create de Segar au fost adaptate pentru cinematografie.
Interesant este ca Olive Oyl, iubirea eternă a lui Popeye, a fost inspirată de femeie adevărată care s-a numit Dora Paskel, proprietara unui magazin orășenesc. De asemenea, dușmanul etern al marinarului, Bluto, era un bărbat de statură mare care s-a luptat la un moment dat cu Fiegel. Cine a câștigat lupta în ciuda diferenței uriașe de statură? Răspunsul este cunoscut de toată lumea.
Știați că?
Mitul că spanacul conține foarte mult fier a apărut ca urmare a unei greșeli. Chimistul Erich von Wolf a uitat în 1870 să pună o virgulă, iar în cercetările sale a notat că se află 35 mg de fier în 100 g de spanac în loc de 3,5 mg. Astfel, timp de 60 de ani (până în anii ’30), s-a crezut că spanacul este un super-aliment.