În îndepărtata Siberie, un fenomen geologic cunoscut sub numele de Craterul Batagaika captează atenția lumii întregi nu doar pentru aspectul său amenințător, ci și pentru sunetele ciudate care se aud aici. Locul este adesea numit „Poarta către lumea de dincolo”.
Cum a apărut Craterul Batagaika din Siberia
Craterul este o mărturie vie a impactului activităților umane asupra planetei noastre. Dar ceea ce face cu adevărat fascinant acest crater este potențialul său de a oferi informații atât despre trecutul nostru, cât și asupra viitorului planetei.
Istoria craterului Batagaika datează de doar câteva decenii. Defrișările masive din regiune au accelerat degradarea solului, ceea ce a dus la scufundarea terenului. Aceste fenomene au fost accentuate de creșterea temperaturilor, conducând la topirea permafrostului și, în cele din urmă, la formarea craterului.
În esență, craterul Batagaika reprezintă o „rană” pe suprafața Pământului, o mărturie clară a daunelor ireversibile pe care oamenii le pot provoca mediului.
De ce se spune că aici ar fi poarta către lumea de dincolo?
Localnicii spun că au auzit sunete înfricoșătoare provenind din crater, consolidând reputația acestui loc ca fiind „poarta către lumea de dincolo”. Cu toate acestea, oamenii de știință au o explicație mai simplă. Zgomotele misterioase sunt rezultatul expansiunii rapide a craterului, un fenomen geologic bine documentat. În plus, fantomele pe care locuitorii pretind că le văd sunt probabil distorsiuni ale densității aerului cauzate de eliberarea bruscă a gazului metan.
Cu toate acestea, craterul Batagaika este mai mult decât o sursă de mituri și legende locale, fiind considerat o bombă cu ceas de către cercetători. Potrivit specialiștilor de la Universitatea din Sussex, craterul se adâncește cu o rată alarmantă de 10 metri pe an, iar dacă verile sunt fierbinți poate ajunge la 30 de metri.
Această creștere rapidă a craterului este o consecință directă a încălzirii planetei, care are loc de trei ori mai rapid în Arctica decât în alte părți ale lumii. Pe măsură ce permafrostul se dezgheață, acesta eliberează gaze cu efect de seră, dar și diverse bacterii, virusuri sau microorganisme.
Interesant este că acest crater servește și ca o fereastră către trecutul Pământului. Un studiu publicat în revista Quaternary Research a arătat că cel mai vechi strat de permafrost din crater datează de acum 650.000 de ani. Acest lucru oferă geologilor și arheologilor o oportunitate fără precedent de a studia erele glaciare ale Pământului.
Pământul care se scufundă scoate la iveală sedimente care conțin rămășițe preistorice necunoscute anterior, permițând oamenilor de știință să reconstituie mediul siberian din vremuri străvechi.
Permafrostul este un strat de sol înghețat ce poate depăși 1.000 de metri. Topirea acestuia este periculoasă deoarece eliberează gaze cu efect de seră precum metanul și dioxidul de carbon, ce au fost stocate în acest strat de-a lungul mileniilor.