Al Doilea Război Mondial a reprezentat, fără îndoială, unul dintre cele mai tragice capitole din istoria omenirii. Unul dintre aspectele mai puțin cunoscute ale acestei perioade a fost planul japonezilor de a folosi arme biologice pentru a-i învinge pe americani.
Planul Japoniei de a ataca SUA cu ciumă
Ideea a fost propusă de microbiologul japonez Shiro Ishii, care a sugerat bombardarea SUA cu purici infectați cu ciumă bubonică, aceeași boală care a provocat sute de milioane de decese în Europa în perioada 1347-1351. Cu toate că era un plan crud și inuman, cu potențialul de a provoca pagube incalculabile, japonezii au demonstrat deja că sunt capabili de astfel de acțiuni.
Între 1935 și 1945, „Unitatea 731” a armatei japoneze a efectuat o serie de experimente inumane, letale și criminale în scopul dezvoltării armelor biologice. În timpul unui proces desfășurat în 1949, care a condus la condamnarea a 12 ofițeri pentru crime de război, s-au dezvăluit detalii despre planurile care implicau folosirea puricilor infectați.
„Puricii au fost concepuți pentru a fi purtătorii germenilor de ciumă bubonică. Ei pot fi transportați și transmiși oamenilor”, precizează un raport din acea perioadă.
În 1940, japonezii au bombardat regiunea Ningbo din estul Chinei, folosind purici infectați, o acțiune similară cu cea planificată pentru SUA. Un medic chinez care a supraviețuit atacului, a afirmat că cel puțin 50.000 de oameni nevinovați au murit în urma acestei operațiuni.

Spre deosebire de chinezi, americanii au avut mare noroc. Operațiunea japonezilor de a bombarda SUA cu purici infectați cu ciumă era programată pe 22 septembrie 1945. Cu toate acestea, Japonia a abandonat planul după ce americanii au lansat cele două bombe atomice în august 1945.
După război, serviciile secrete japoneze au încercat să distrugă dovezile care indicau această operațiune, dar povestea a supraviețuit testului timpului. Există încă multe dezbateri cu privire la cât de aproape a fost ca acest plan să reușească. Cu toate acestea, experții militari susțin că înfrângerea Japoniei era deja previzibilă în 1944, iar folosirea armelor biologice asupra SUA ar fi sporit represaliile americanilor.
Shiro Ishii și mulți alți ofițeri japonezi implicați în Unitatea 731 au supraviețuit sfârșitului războiului și au trăit în pace până la sfârșitul vieții. De asemenea, Japonia a devenit între timp un aliat important al SUA.