În epoca modernă, utilizarea unui astfel de dispozitiv ar fi ridicolă. Însă, în trecut, era la modă ca slujitorii și artiștii să creeze diverse dispozitive pentru amuzamentul familiilor regale.
Acest dispozitiv bizar ar fi fost realizat prin plasarea pisicilor în cutii atașate la o claviatură de pian sau orgă. Cozile lor erau întinse sub clape și, atunci când o clapă era apăsată, un cui ascuțit le lovea coada, determinându-le să scoată un sunet specific.
Deși pare o brutalitate la adresa felinelor, unii istorici spun că o astfel de invenție nu a funcționat niciodată, în ciuda designului care apare în mai multe cărți din trecut.
De exemplu, savantul iezuit Athanasius Kircher a scris în lucrarea Musurgia Universalis din 1650 că un pian cu pisici a fost folosit pentru a ridica starea de spirit a unui monarh stresat: „Pentru a ridica spiritele unui prinț italian, împovărat de grijile poziției sale, un muzician a creat pentru el un pian cu pisici. Muzicianul a selectat pisici ale căror voci naturale erau la înălțimi diferite și le-a aranjat în cuști una lângă alta, astfel încât atunci când o clapă de pe pian era apăsată, un mecanism împungea coada pisici corespunzătoare cu un cui.”
„Rezultatul a fost o melodie mieunată care devenea mai viguroasă pe măsură ce pisicile deveneau mai disperate. Cine se putea abține să nu râdă la o astfel de muzică? În acest fel, prințul a fost scos din melancolie.”
Într-o lucrare din 1877, compozitorul Jean-Baptiste Weckerlin a descris o paradă organizată în 1549 în Bruxelles, la care a participat regele Filip al II-lea al Spaniei și unde se cânta la o orgă cu pisici.
Însă cum este posibil ca nimeni să nu oprească o astfel de cruzime la adresa animalelor? Cu sute de ani în urmă, nu existau legi care să reglementeze relația dintre oameni și animale. De asemenea, trecutul Europei este marcat de cruzime. Oamenii puternici și bogați, nu numai că porneau războaie pentru a-și apăra interesele și a-și spori averea, dar aveau și obiceiul să maltrateze oameni și animale pentru propriul amuzament.