Cazul Azzo Bassou este interesant și incitant. De ani de zile, oamenii de știință caută veriga lipsă în evoluția umană, „legătura” dintre oameni și strămoșii asemănători maimuțelor, conform teoriei evoluției.
Oamenii de știință caută să analizeze noi dovezi ale existenței oamenilor asemănători cu Yeti și Bigfoot, tocmai pentru a cerceta această legătură. Dar a existat o persoană în istoria recentă care a entuziasmat mintea oamenilor de știință timp de mulți ani.
În 1931, un om pe nume Azzo Bassou a fost descoperit de presa locală în Marrakech, Maroc. Localnicii știu multe despre el. Potrivit lor, el a locuit într-o peșteră și a mâncat carne crudă. Mergea gol, iar atunci când făceau poze cu el, oamenii îi dădeau haine.
De asemenea, l-au descris ca fiind o persoană cu abilități intelectuale scăzute, specifice primitivilor. Avea capacitatea de a pronunța unele cuvinte, dar multe dintre ele nu erau de înțeles.
Fruntea era îngustă cu arcade proeminente, avea un maxilar masiv și puternic, un nas mare și brațe lungi care ajungeau aproape de genunchi.
În 1956, scriitorul francez Jean Boulet, însoțit de etnologul Marcel Homet, au sosit în oraș pentru a studia acest caz. Cei doi care l-au văzut și i-au comparat craniul cu rămășițele neandertalienilor găsiți, dar au ajuns la concluzia că Azzo Bassou nu este un neanderthal.
Ulterior, bărbatul a fost declarat un “om al peșterilor” care a supraviețuit până în prezent. Au început noi cercetări, dar obiectul cercetării a murit la vârsta de 60 de ani, înainte de a fi studiat în detaliu.
Cum se explică trăsăturile bărbatului?
Microcefalia este boala care explică aproape totul. Din cauza unui craniu prea mic, creierul nu are capacitatea de a se dezvolta, motiv pentru care microcefalia este însoțită de o întârziere mentală.
Din cauza obiceiurilor religioase și a superstițiilor din Maroc, oamenii din sat au refuzat vehement ca bărbatul să fie dezgropat și țin secret locul înhumării. Astfel, oamenii de știință moderni nu pot face o analiză ADN asupra rămășițelor.