În timpul misiunii Apollo 10, cu două luni înainte de celebrul „un pas mic pentru om” al lui Neil Armstrong, în 1969, o „muzică ciudată” venită din partea întunecată a Lunii a fost auzită de astronauții de la bord.
Misiunea Apollo 10 trebuia să zboare în jurul Lunii și să-i fotografieze „partea întunecată” – cea invizibilă de pe Pământ.
După ce a ajuns pe orbita Lunii, pe măsură ce naveta era pe punctul de a face o rotație completă în jurul acesteia, s-a pierdut legătura cu baza de pe Pământ și astronauții au început să audă un sunet, descris de ei ca fiind “o muzică ciudată”.
Sunetul a fost auzit timp de aproape o oră, în timp ce naveta orbita pe partea întunecată a lunii. Astronauții au discutat între ei dacă să raporteze sau nu incidentul către NASA, deoarece nimeni nu i-ar fi crezut și ar fi fost considerați nebuni.
Au decis că cel mai bine este să anunțe NASA despre sunetele ciudate. Înregistrarea a fost clasificată drept „secretă” până în 2008. Abia atunci NASA a dezvăluit date despre fenomenul uimitor.
Care a fost sursa muzicii cosmice?
Există o teorie conform căreia câmpul magnetic al Lunii ar fi putut interfera cu echipamentul radio al navetei și ar fi provocat interferențe. Cu toate acestea, Luna nu are un câmp magnetic suficient de puternic pentru a afecta dispozitivele de transmisie și recepție, spun experții.
Explicația NASA a fost simplă. Echipamentele radio de pe modulele de comandă interferau unul cu celălalt, provocând un sunet ciudat.
Adepții conspirațiilor au o teorie conform căreia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial naziștii au colaborat cu extratereștrii și prin această colaborare au colonizat partea nevăzută a Lunii.
„Muzica” ar fi fost un semnal de avertizare codificat pentru a ține omenirea departe de satelitul natural al Pământului.
Desigur, astronauții știu diferența dintre muzică și interferențele radio. Faptul că ei au încercat să ascundă incidentul, iar NASA chiar l-a ținut secret, sugerează că ar fi fost ceva mai mult decât o simplă interferență radio.