Va prezentam mai jos cele mai crude metode de tortura folosite  in Evul Mediu.

Scaunul cu spini. Cel mai des acest scaun era folosit de catre spanioli, care in aceasta privinta au avut foarte multa imaginatie. Au existat 2 variante faimoase ale acestui scaun. In prima varianta, fiecare scaun era dotat cu pana la 1.500 de tepuse metalice care intrau pana la urma in carnea celui torturat. Mainile se prindeau practic intre spini si o incuietoare, miscarea fiind limitata de durere. A doua varianta a scaunului nu implica spini, ci carbuni incinsi si foc. Scaunul era perforat cu sute de gauri si ulterior asezat pe carbuni incinsi peste care se aruncau lemne. Focul patrundea prin gauri si ardea carnea celui asezat. In foarte multe cazuri in foc erau aruncati si ardei iuti care se transformau in funingine, contribuind astfel la provocarea durerii.

Fiertul de viu
In Evul Mediu, in functie de cat de grava era pedeapsa, un individ putea fi mutilat sau omorat prin aceasta metoda. Mutilarea implica scufundarea in apa clocotita sau ulei de cateva ori.

Taurul de arama

A fost inventat in Grecia. Taurul facut din metal era prevazut cu o portita in partea laterala, pe unde era introdusa victima. Apoi, taurul era plasat deasupra unui foc. Metalul se incingea, iar persoana dinauntru era efectiv prajita. De cele mai multe ori persoanele care erau supuse acestei torturi nu scapau cu viata.

Magarul spaniol

Aceasta metoda de tortura a fost extrem de populara in timpul Inchizitiei spaniole. Victima era asezata in pozitie calare pe un suport in forma unei prisme triunghiulare orientate cu partea ascutita in sus. Dupa aceea, calaul atarna greutati de picioare.

Jupuirea

Este o metodă de tortură destul de dură. Există mai multe tipuri de jupuire, diferenţa fiind dată de instrumentele utilizate. Jupuirea clasică a vinovatului constă în așezarea acestuia pe o masă și, începând cu extremitățile, pielea lui este înlăturată, vinovatul neavând șanse de scăpare, murind înainte ca jumătate din pielea lui să fie înlăturată.

Fierastraul

Fierastraul a fost utilizat pe scara larga in intreagul Ev Mediu, in principal deoarece instrumentele necesare erau gasite in cele mai multe case si nu necesita dispozitive complexe. A fost o modalitate ieftina de a tortura si ucide o victima care era adesea acuzata de vrajitorie, adulter, crima, furt sau chiar blasfemie.

Victima era legata intr-o pozitie rasturnata. Acest lucru a avut mai multe „beneficii”: în primul rand, asigura suficient sange redirectionat catre creier, a doua, aceasta incetinea pierderea de sange si a treia, umilea victima.

Patul de tortura

Dispozitivul era format dintr-un cadru de lemn si o serie de scripeti care intindeau doua sfori. Membrele victimei erau legate cu sfori si intinse pana cand articulatiile cedau.

Trasul in teapa

Condamnații la o astfel de pedeapsă erau străpunși cu țepe și apoi agățați de obicei pe zidurile cetăților pentru a crea o stare de teamă și a impune autoritatea domnului. Deși era foarte dură, metoda a dat roade în timpul lui Vlad Țepeș, atacurile turcești, respectiv tâlhăriile diminuându-se.

Trasul pe roata

O inventie aplicata pe scara larga in centrul si nordul Europei. Victima era, pentru inceput, fixata de sol cu membrele larg desfacute si bine intinse. Apoi, sub fiecare incheietura a mainilor si picioarelor erau trecute bucati solide de lemn. Calaul zdrobea incheieturile victimei, presandu-le cu o imensa roata de lemn, intarita cu piese de metal. Procesul continua cu fracturarea oasele mainilor si picioarelor celui condamnat. Odata membrele zdrobite, victima era legata in jurul rotii si lasata sa moara din cauza durerilor sau a setei. Cei care supravietuiau chinului puteau rezista zile intregi legati de roata, timp in care insectele si pasarile se hraneau in voie din trupul acestora. In general, condamnatii erau expusi in piete publice sau la rascrucile drumurilor, pentru ca toti sa ii poata vedea si sa le evite exemplul.