Cei mai mulți dintre noi am avut, la un moment dat, acest moment de nesiguranță: trageți apa și, în loc să dispară imediat, scaunul rămâne la suprafață. Reflexul e să vă gândiți la o problemă digestivă.
Ce face, de fapt, scaunul să plutească
Contrar credinței populare, cauza cea mai frecventă nu este excesul de grăsime, ci gazul rămas prizonier în interiorul materiei fecale. Bacteriile din colon descompun anumite tipuri de carbohidrați și, în acest proces, produc hidrogen, dioxid de carbon și metan. O parte din aceste gaze sunt eliminate, dar altă parte rămâne captivă în masa fecală, sub formă de mici pungi de aer. Rezultatul este o densitate mai mică decât cea a apei, suficientă pentru ca scaunul să plutească în loc să se scufunde. O schimbare temporară în alimentație sau consumul unor alimente care favorizează producția de gaz poate declanșa, astfel, o perioadă scurtă în care fenomenul devine vizibil.
Experimentul din 1972 care a lămurit definitiv problema
Unul dintre cele mai relevante studii pe această temă a fost publicat în New England Journal of Medicine, semnat de cercetătorii Michael D. Levitt și William C. Duane. Aceștia au analizat probe de scaun de la 33 de persoane sănătoase; nouă dintre probe pluteau, restul se scufundau. Când gazul din probele plutitoare a fost comprimat prin presiune, toate au început să se scufunde. Mai mult, după eliminarea completă a gazului, diferența de densitate dintre probele care inițial pluteau și cele care se scufundau practic a dispărut.
Concluzia cercetătorilor a fost clară: la persoanele sănătoase, factorul decisiv este cantitatea de gaz, nu cea de grăsime, iar producția crescută de gaz a fost asociată în special cu activitatea bacteriilor care generează metan la nivelul colonului.
Când plutirea scaunului chiar contează din punct de vedere medical
Există, totuși, o situație distinctă în care aspectul scaunului merită atenție: steatoreea, adică prezența excesivă de grăsime nedigerată. Spre deosebire de plutirea simplă cauzată de gaz, scaunul gras nu doar plutește, ci are de obicei o consistență moale, un aspect uleios vizibil și un miros neobișnuit de puternic. Dacă acest tablou se repetă constant și este însoțit de diaree, balonare sau scădere în greutate fără explicație, este indicat un consult medical, pentru a exclude o problemă de absorbție a nutrienților. Una dintre cauzele posibile este insuficiența enzimatică a pancreasului, care împiedică digerarea corectă a grăsimilor.
Culoarea, un indiciu mai relevant decât plutirea
Spre deosebire de simpla plutire, culoarea scaunului poate spune mai multe despre starea de sănătate. Un scaun de culoare foarte deschisă, aproape argiloasă, mai ales dacă apare împreună cu urină închisă la culoare sau îngălbenirea pielii, poate indica o problemă legată de fluxul biliar. La fel, prezența sângelui sau apariția simultană a febrei, amețelii ori a scăderii în greutate sunt semnale care nu trebuie ignorate.
Dacă scaunul a plutit o dată sau de două ori și apoi totul a revenit la normal, fără alte simptome, nu există niciun motiv de îngrijorare. Plutirea, luată separat, este un indiciu extrem de slab din punct de vedere medical. Abia atunci când se asociază constant cu aspect gras, miros puternic, schimbare de culoare sau pierdere în greutate, tabloul devine unul care merită investigat.
