Alchimiștii din Evul Mediu căutau Piatra Filosofală nu numai de dragul îmbogățirii prin transformarea metalelor în aur, ci și pentru obținerea nemuririi. Este adevărat, mulți filosofi au susținut încă de pe atunci că nemurirea nu este doar un dar neprețuit, ci și un blestem aspru.
Cu toate acestea, problema religioasă și filosofică a nemuririi a intrat într-un plan pur teoretic, iar limita lui Hayflick este de vină. Datorită cercetărilor s-a dovedit că durata maximă de viață a unei persoane este de aproximativ 125 de ani.
Ce reprezintă limita lui Hayflick
Gerontologul Leonard Hayflick de la Universitatea din California (care în prezent are 93 de ani), consideră că oamenii au o limită de viață definită de natură. În 1961, el a observat că celulele pielii umane crescute în condiții de laborator tind să se dividă de aproximativ 50 de ori înainte de a intra în faza de senescență, ceea ce înseamnă că diviziunea celulară se oprește.
Acest fenomen demonstrează că orice celulă se poate înmulți doar de un număr limitat de ori, iar prin calcule matematice s-a ajuns la concluzia că oamenii nu au cum să trăiască mai mult de 125 de ani.
Limita lui Hayflick se confirmă?
Din punct de vedere istoric, speranța de viață a crescut în ultimul secol. Apariția antibioticelor, campaniile de vaccinare și măsurile de reducere a mortalității infantile au avut rezultate remarcabile, crescând spectaculos speranța de viață a oamenilor.
Cu toate acestea, după anii ’80 această creștere spectaculoasă s-a oprit, indicând faptul că există într-adevăr o limită a corpului uman în ceea ce privește durata de viață. Aparent, legile naturii decid că majoritatea corpurilor biologice trebuie să moară la un moment dat.
În prezent, cercetarea privind îmbătrânirea se concentrează pe îmbunătățirea sănătății, nu pe creșterea duratei de viață. Oamenii de știință consideră că pentru o viața lungă, starea de sănătate este un factor important.