
Această monedă, ca şi cea de 1 para, a fost bătută de armata rusească în timpul războiului cu turcii purtat între 1768 şi 1774. Împărăteasa Ecaterina a II-a îşi înzestrase armata cu un buget frumos pentru acest război și cu o monetărie, însă a uitat să furnizeze argintul sau metalul preţios necesar pentru batere. Acest fapt a condus la emiterea acestor două monede a căror valoare nominală nu era acoperită de nimic şi a căror circulaţie a fost impusă populaţiei româneşti contra produselor pământului. Bronzul folosit la fabricarea monedelor se presupune că a provenit de la tunurile otomane confiscate de ruși.
Valoarea monedelor este dublă: mai întai este exprimată în parale; paraua fiind o monedă mică turcească ce a circulat în principate alături multe alte monede europene, iar apoi în denghi sau kopieki (copeicile de mai apoi). Rusia a aplicat această politică multor ţări pe care le cucereau sau pe care aveau de gând să le cucerească, bătând monede cu valoarea exprimată dublu şi două legende cel puţin pentru Polonia, Finlanda şi Georgia.
Ce este interesant de observat este că niciodata Rusia nu a bătut monede pentru două ţări odată: priviţi legenda de pe avers care spune „moneda moldovenească si valahă”. Moldova şi Ţara Românească erau desigur legate de moştenirea comună, limbă, religie şi suzeranitate turcească, totuşi în secolul al XVIII-lea erau ţări distincte.
Cert este că împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei cunoştea faptul că principatele erau populate de români moştenitori ai vechilor romani şi avea planul de a uni principatele într-un „Regat Dacic” care trebuia dăruit fiului ei.
Monedele au fost bătute în Moldova în târguşorul Sadagura de lângă târgul Cernăuţilor. Stema oraşului Sadagura în perioada interbelică era un scut încărcat cu un munte şi trei roze rotunde, rozele semnificând trecutul monetar al târgului (azi Sadagura este o suburbie a oraşului Cernăuţi şi se găseşte în Ucraina). Se prea poate ca în acele vremuri domni români să fi bătut, de asemenea, monedă la Sadagura, dar câtă vreme nu am găsit nici o menţiune în acest sens, trebuie presupus că simbolurile heraldice trimiteau la monetăria rusească ce a bătut aceste piese.
Bronzul din care au fost bătute monedele este atât de prost încât se poate găsi extrem de greu o piesă în condiţie decentă, iar piesa de o para este practic de negăsit în stare acceptabilă.
Despre războiul ruso-turc din 1768-1774
Oficial, războiul a început pe 30 octombrie 1768, când Înalta Poartă a declarat război Rusiei. Pe 16 noiembrie 1769 voluntarii români conduşi de Ilie Lăpuşneanu ocupă oraşul Bucureştiul prin surprindere. În aceeaşi zi atacul rusesc asupra Giurgiului nu are succes. Domnul Moldovei, Constantin Mavrocordat, este prins de ruşi la Galaţi, pe 1 decembrie 1769 (moare trei zile mai tarziu, la Iaşi). Pe 7 şi 21 iulie 1770 armatele ruseşti (care aveau în componenţă şi voluntari români) sunt victorioase în faţa turcilor la Larga şi la Cahul. Între iulie 1772 şi martie 1773, la Focşani şi la Bucureşti, au loc negocieri pentru încheierea păcii. Pacea se încheie, pe 10 iulie 1774, prin tratatul ruso-turc de la Kuciuk-Kainargi (localitate în Bulgaria de azi). Principatele sunt scutite de haraci pe timp de doi ani. Între 27 septembrie 1769 şi până în septembrie 1774 Moldova s-a găsit sub ocupaţia trupelor ruseşti, la fel și Ţara Românească, între noiembrie 1769 şi iulie 1774.
Ca o consecinţă a acestui război, în urma convenţiei turco-austriece din 7 mai 1775 Austria răpeşte Moldovei un important teritoriu din partea de nord, ce ulterior a fost botezat de austrieci Bucovina. În regiunea răpită atunci se afla şi cel mai important sanctuar al românilor, mormantul lui Ştefan cel Mare de la Mănăstirea Putna.
[sursa]
.