Ludovic al XIV-lea, cunoscut și ca Regele Soare, a pășit pe scena istoriei nu doar ca monarh al Franței și Navarei, dar și ca un personaj cu o influență surprinzătoare în domeniul medical. Deși este cunoscut pentru construcția Palatului Versailles și pentru longevitatea sa pe tron, puțini știu că acest monarh a revoluționat chirurgia într-un mod inedit.
Hemoroizii regelui au revoluționat chirurgia
La începutul anului 1685, Ludovic al XIV-lea s-a confruntat cu o afecțiune dureroasă, mai exact o umflătură în regiunea anală. Medicii regali au chemat un chirurg pe nume Charles-François Felix să rezolve această problemă delicată. Astfel, a început o călătorie medicală care avea să schimbe cursul istoriei chirurgiei.
Consemnările din jurnalul de sănătate al regelui dezvăluie că abcesul s-a format în februarie 1685, iar pe 2 mai a apărut și o fisură care i-a declanșat regelui o suferință teribilă. În ciuda unor încercări precum clisme și cataplasme, suferința lui Ludovic s-a accentuat.
Evitând băile din convingerea că apa ar provoca boli și inflamații, Ludovic al XIV-lea a suferit în tăcere. Hemoroizii au condus și la un miros neobișnuit al corpului său, ajungându-se chiar la necesitatea de a deschide ferestrele pentru a scăpa de miros.
Charles-François Felix, bărbatul chemat să-l trateze pe rege, a avut nevoie de 6 luni pentru a pregăti o procedură care avea să devină revoluționară. El a adunat 75 de bărbați sănătoși, pe care i-a luat din lagăre și închisori, pentru a face niște proceduri de test. Însuși regele a autorizat ca acești bărbați să fie folosiți pe post de cobai.
Operația care a schimbat totul
Pe 18 noiembrie 1686, într-o dimineață de toamnă, Ludovic al XIV-lea a fost așezat pe o masă de operație, în prezența unui grup select, din care făceau parte soția sa, moștenitorul tronului, medici și miniștri de stat. Cu toate că operația s-a desfășurat fără anestezie, aceasta a fost un succes. Regele a îndurat o durere chinuitoare deoarece, așa cum se știe, în acele vremuri nu existau anestezice și nici antibiotice.
În mai puțin de o lună, regele a putut să stea pe scaun, iar după trei luni, să călărească prin grădinile Palatului Versailles. Charles-François Felix a reușit ulterior să-și îmbunătățească metoda și instrumentele, deschizând astfel calea pentru chirurgia modernă.
Operația realizată de Felix a însemnat cu adevărat un avans semnificativ în medicină. Într-o perioadă în care fistulele anale dădeau oamenilor dureri chinuitoare, operația regelui a reprezentat un punct de cotitură.
Ulterior, regele Ludovic și curtea franceză au susținut financiar cercetările lui Felix, contribuind astfel la îmbunătățirea procedurii. Acest sprijin a schimbat percepția asupra chirurgiei, care a început să fie privită ca o modalitate sănătoasă și sigură de tratare a anumitor afecțiuni.
Investiția în medicină a fost continuată și de Ludovic al XV-lea, nepotul lui Ludovic al XIV-lea, care a fondat în 1731 Academia Regală de Chirurgie, denumită astăzi Academia Națională de Chirurgie din Franța.