Dragonul albastru Glaucus Atlanticus este, de fapt, un melc de mare fara carapace. Se hraneste cu alge si traieste in grupuri mici atat in apele sarate cat si in cele dulci. Numele sau de „dragon albastru„ și l-a primit cand a fost descris pentru prima dată in 1705 de un naturalist german pe nume Johann Philipp Breyne.
Una dintre caracteristicile fizice ale acestui animal este prezenta unui sac, situat in stomac, care se umple cu gaz si il ajuta sa pluteasca. Ceea ce este cu adevarat interesant este ca el pluteste cu susul in jos. Partea dorsală (spatele) este de culoare gri-argintiu, jucand rolul de picior, iar abdomenul este aflat la vedere, fiind fie albastru, fie albastru cu alb. Nuanțele ambelor părți ale corpului il ajută sa se camufleze, făcându-l greu de reperat pentru pradatorii subacvatici sau aerieni.
O alta caracteristica a dragonului albastru este aceea ca animalul este hermafrodit. In realitate, majoritatea melcilor de mare sunt hermafrodiți, toti indivizii fiiind capabili să produca oua după împerechere.
In ciuda frumusetii sale, dragonul albastru este un animal otravitor. La atingere, omul sufera doar o urticarie ușoara, dar pentru speciile mai mici poate fi periculoasa.
Glaucus Atlanticus are o lungime de 40-50 mm si este intalnit in zonele temperate si in apele tropicale. Atunci cand sunt scosi din apa, dragonii albastri se rostogolesc si se transforma in mici mingii, recapatandu-si forma initiala dupa ce sunt reintrodusi in apa.
Ouale sunt depuse pe obiecte sau schelete de animale, astfel incat ele raman pe linia de plutire, pana când puii dezvolta saci cu aer.