Femeile din secolul al XVII-lea nu aveau puterea să-și controleze singure viața. În acest fel, atât femeile bogate cât și cele sărace au avut de suferit atunci când erau folosite ca proprietăți sau erau prinse în relații abuzive.
Dar, în astfel de momente, unele nu au acceptat viața așa cum era și au căutat o soluție pentru a scăpa de suferință.
Viața acestor femei nu a fost niciodată ușoară. De mici aparțineau părinților și, ulterior, soților. În plus, nu exista divorț și nici protecție pentru ele. Astfel, singura modalitate de a scăpa dintr-o căsătorie era să devină văduve.
În acest context, rolul Giuliei Tofana a avut o importanță deosebită. Femeia și-a petrecut mare parte din viață urmărind munca farmaciștilor, iar apoi a reușit să dezvolte propria otravă.
Ajutor pentru femei
Giulia Tofana a denumit “licoarea” Aqua Tofana – un amestec de arsenic, plumb și belladonna, foarte căutat de femeile care doreau să devină văduve. Giulia vindea otrava în orașele italiene Palermo, Napoli și Roma.
Când era folosită, otrava nu era observată, deoarece nu avea gust. Femeile o amestecau cu alimente, primul simptom fiind asemănător cu o răceală simplă. Cu toate acestea, simptomele se agravau după a doua și a treia doză, iar bărbatul murea la a patra doză.
Mai mult, Aqua Tofana nu era observată nici în corpul decedatului. Rezultatele autopsiilor indicau o gripă cu complicații.
Descoperirea otrăvii
Nu a durat mult până la descoperirea afacerii. În 1659, o clientă a cerut otrava să o folosească pentru soțul ei. Cuprinsă de remușcări, femeia a regretat și l-a avertizat pe soț că este o substanță mortală în mâncare.
Popularitatea sa a făcut ca localnicii să o protejeze. Autoritățile din Roma au decis să o investigheze mai ales după zvonul apărut că apa Romei ar fi fost otrăvită.
În timpul interogatoriului, femeia și-a recunoscut faptele, estimând că în jur de 600 de bărbați au fost uciși de otrava ei. Giulia Tofana a fost condamnată la moarte împreună cu fiica sa și trei angajați, în iulie 1659.