Igiena este una dintre cele mai vechi modalități de combatere a diferitelor epidemii și boli infecțioase, fiind studiată nu numai de medicină, ci și de istorie. Poveștile despre igienă și lupta împotriva bolilor și murdăriilor pot fi găsite în multe cărți de istorie.
Cea mai veche formă de igienă este scăldatul. Scăldatul a fost cel mai popular și accesibil mod de a-ți curăța corpul de murdărie și de a-i oferi parfum și tandrețe. În Evul Mediu, utilizarea apei pentru curățarea corpului era văzută ca o sursă nu numai de puritate fizică, ci și de puritate în sens religios. Băile turcești au existat încă de pe vremea apariției Imperiului Otoman și sunt un excelent exemplu de igienă la acea vreme.
Mulți istorici susțin ca europenii au preluat obiceiul de a se spăla des de la musulmani. Dar, înainte de asta, cât de des se îmbăiau europenii?
Vechii romani erau un exemplu în ceea ce privește igiena. Multe secole mai târziu, situația s-a schimbat. Regina Spaniei, Isabella de Castilia (1451-1504), a recunoscut că s-a spălat doar de două ori în toată viața – la naștere și în ziua nunții. Ducele de Norfolk a refuzat să se spele, aparent din motive religioase. Corpul lui era acoperit de abcese și se spune că slujitorii au așteptat până când nobilul s-a îmbătat și atunci l-au spălat.
Regele Soare (Ludovic al XIV-lea al Franței) s-ar fi spălat doar de două ori în viața din propria inițiativă și apoi doar la sfatul medicilor. Dar este adevărat acest lucru sau este doar un mit?
Trebuie menționat că aproape întreaga perioadă a secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, aristocrația franceză a evitat scăldatul. Apa și săpunul au fost înlocuite cu pudră, uleiuri și parfumuri puternice care în loc să mascheze mirosurile neplăcute, le intensificau.
Având în vedere toate acestea, faptul că Regele Soare ar fi făcut baie de două ori în toată viață din propria inițiativă este plauzibil. De asemenea, mai multe surse istorice menționează că regele avea frică de apă și a fost forțat de mai multe ori de către medici să se spele.