Este adevărat că Luna plină îi înnebunește pe oameni?

Originile acestei idei datează cel puțin de la grecii antici, Aristotel afirmând acum 2.300 de ani că Luna plină ar putea influența procesele din mintea umană.

Dar nebunia nu era singurul rezultat: sensul inițial de „lunatic” se referea la epilepsie și nu la nebunie.

Naturalistul roman Pliniu cel Bătrân susținea că Luna este capabilă să-și exercite influența prin conținutul de apă al creierului – la fel ca și în cazul valurilor. Știința modernă a dovedit că este fals: forțele implicate sunt mult prea mici.

Chiar și așa, credința persistă și a fost investigată științific de nenumărate ori.

O cercetare din 1985 a zeci de studii cu privire la presupuse legături dintre Lună și mintea umană, de la problemele psihiatrice până la comportamentul infracțional, nu a găsit dovezi convingătoare. Dar rămâne totuși un subiect activ de cercetare.

Recent, revista medicală BMJ Open a publicat un studiu care arăta că în timpul lunii pline, contrar credinței populare, infracționalitatea este mai scăzută, deși autorul admite că motivul nu este clar și că alți factori pot juca un rol.

Deci, cum a apărut mitul unei influențe lunare asupra sănătății psihice a oamenilor?

O sugestie este că, încă din cele mai vechi timpuri, o Lună plină strălucitoare are mai multe șanse să tulbure somnul – iar privarea de somn este cunoscută ca un motiv pentru a exacerba tulburările de dispoziție la unii oameni.

În unele religii, perioada cu Lună plină este considerată ghinionistă, iar unele activități importante sunt amânate.

Îți place articolul? Distribuie-l prietenilor tăi!