De când Edward Jenner a descoperit primul vaccin în 1769, această invenție a salvat milioane de vieți.
Înainte de punerea în aplicare a vaccinului împotriva variolei al lui Jenner, aproximativ 400.000 de oameni mureau din cauza bolii în fiecare an doar în Europa.
Pentru a înțelege din ce sunt făcute vaccinurile, este important să înțelegem mai întâi cum organismul câștigă imunitate împotriva bolii.
Sistemul nostru imunitar reacționează la agenți patogeni (sau la orice altă particulă străină) în două moduri diferite: primul este răspunsul primar în care anumite celule imune atacă orice identifică ca fiind străin.
Dacă asta nu stopează amenințarea, sistemul imunitar apelează la trupele secundare mai “specializate”.
În răspunsul secundar, celulele speciale (numite T și B) sunt chemate pentru a face față amenințării. Celulele B produc anticorpi care acționează ca niște marcaje pentru celulele T că pot termina uciderea oricărui lucru marcat.
Acest sistem este extrem de eficient, însă când vine vorba de vaccinare, trebuie să „amintești” organismului de infecții trecute. Astfel, dacă același agent patogen intră din nou în organism, sistemul imunitar știe deja să lupte.
De obicei, un vaccin conține un agent care seamănă cu un microorganism cauzator de boli și este adesea format din forme slăbite sau ucise ale microbului, toxinelor sale sau ale uneia dintre proteinele sale de suprafață.
Agentul stimulează sistemul imunitar al organismului să recunoască agentul ca o amenințare, să-l distrugă și să recunoască, și să distrugă în continuare oricare dintre microorganismele asociate cu acel agent pe care îl poate întâlni în viitor.