Broasca țestoasă Jonathan este considerată a fi cea mai bătrână țestoasă vie, având, potrivit specialiștilor care o monitorizează, peste 190 de ani. Cu toate acestea, Jonathan nu este singurul membru al speciei sale care trăiește atât de mult.
De ce țestoasele trăiesc mult
Mass-media relatează adesea despre țestoase care trăiesc 200 sau chiar 300 de ani. Există însă întrebări cu privire la vârsta multora dintre ele, deoarece este destul de dificil de stabilit câți ani are exact un anumit exemplar. Cu toate acestea, știința știe de mult că aceste creaturi pot trăi foarte mult, mai exact sute de ani. Dar de ce?
Se crede că secretul longevității țestoaselor constă în metabolismul lor. În 1908, fiziologul Max Rubner a introdus teoria „ratei vieții”, care propunea o corelație între metabolism și durata de viață (cu cât metabolismul este mai rapid, cu atât viața este mai scurtă).
Totuși, oamenii de știință au opinii mixte în legătură cu această teorie. Legătura dintre metabolism și longevitate nu este încă pe deplin înțeleasă, dar unii cercetători consideră că radicalii liberi, molecule instabile care dăunează celulelor, se formează în timpul procesului metabolic. Cu cât un organism arde mai multă energie, cu atât este mai mare numărul de radicali liberi.
Conform acestei teorii, țestoasele trăiesc mai mult deoarece metabolismul lor lent arde mai puțină energie, ceea ce înseamnă mai puține daune celulare.
De asemenea, aceste animale trăiesc mai mult datorită stilului lor de viață. În primul rând, țestoasele au un mecanism de apărare impresionant (carapacea), iar în al doilea rând, trăiesc în izolare geografică, unde aproape nu există prădători de care să fie îngrijorate. Din acest motiv, animalele nu sunt presate să se reproducă rapid pentru a asigura supraviețuirea speciei. În esență, țestoasele își economisesc resursele biologice, ceea ce duce la o îmbătrânire mai lentă.
Oamenii de știință studiază intens aceste animale și speră ca în viitor să găsească anumite informații care să ajute oamenii sa trăiască mai mult.