În luna ianuarie, un tribunal din Düsseldorf, Germania, a hotărât că bărbații au dreptul să urineze stând în picioare. Cazul în discuție a fost o dispută minoră între un proprietar și chiriașul lui. Cel dintâi susținea că are dreptul să nu-i mai dea înapoi chiriașului garanția primită la începutul anului pentru că acesta pătase gresia din baie cu pete de urină. Dar ce e interesant e faptul că proprietarul considera urinatul din picioare un obicei barbar și faptul că judecătorul l-a numit un obicei popular în trecut.
În ultimii zece ani, Germania și alte câteva țări și-au schimbat obiceiurile și au adoptat urinatul așezat pe toaletă la bărbați. Au izbucnit o grămadă de dezbateri pe această temă, cu argumente feministe sau medicale.
Se știe că prin 2004, cel puțin o companie germană producea o chestie numită „ WC Ghost”, un dispozitiv pentru toaletă care îi admonesta vocal pe bărbați dacă aceștia ridicau colacul și le recomanda să se așeze. În anul respectiv, WC Ghost a început să apară și în lanțuri de magazine internaționale. Prin 2006, în Norvegia, o profesoară din școala primară a făcut vâlvă când le-a cerut părinților să-și învețe copiii să urineze civilizat, așezați. Apoi, practica a devenit tot mai comună în Germania și țările nordice. Au apărut mișcări similare în Franța și Olanda. Fenomenul european a atins punctul culminant de vizibilitate în 2012, când Partidul de Stânga din Sormland, Suedia, le-a cerut membrilor masculini ai consiliului să se așeze atunci când folosesc toaletele din clădirile municipale.
Și totuși, n-a fost doar un curent european. În 2007, un sondaj la care au participat cupluri căsătorite din Japonia a descoperit că 49 de procente dintre bărbații căsătoriți urinează așezați, față de 15 procente în 1999. În 2012, și autoritățile taiwaneze au început să promoveze practica. Până și în America a apărut zvonul că staruri precum Ryan Gosling urinează așezate.
Mulți au încercat să justifice schimbarea ca pe o măsură medicală logică și au spus că e mai bună pentru musculatură, pentru prostata bărbaților (și, deci, pentru viețile sexuale ale oamenilor). Dar literatura de specialitate susține că toate astea ar fi niște prostii și ar fi valabile doar pentru bărbații cu prostata mărită.
Potrivit spuselor doctorului Stephen Soifer, decanul Universității din Maryland și expert în parureză, care își petrece mult timp analizând designul și obiceiurile tipice băilor, factorul comun al mișcării e igiena și stropii enervanți de urină de pe gresie și colac.
„Obiceiul european își are originile în Germania„, a explicat Soifer. „Femeile de acolo au încercat să-i convingă pe bărbați să stea jos în timpul urinării ca să nu stropească toaleta.”
Deși plângerea are sens, dr. Soifer nu crede că e fondată. Spune că cercetările din anii ’80 din Marea Britanie arată că 96 de procente dintre femei stau deasupra veceului când urinează la toaletele publice și stropesc și ele colacul și în jur.
Cât despre originile practicii în afara Europei, în locuri precum Japonia și Taiwan, Soifer crede că are legătură cu asociațiile pentru toalete.
„Țările acelea, mai ales Singapore și Coreea de Sud”, mi-a explicat el, „au foarte puține asociații pentru toalete. ”
Totuși, nu e ca și cum bărbații urineaza deodată mai dezordonat, deci nu se știe de ce mișcarea asta cu urinatul așezat a devenit populară abia acum și nu a început mai demult. Dar Soifer are câteva idei despre asta.
„A fost momentul potrivit”, a spus el. „Cred că mișcarea femeilor și, în Asia, asociațiile pentru toalete, au avut probleme mult mai importante la care să se concentreze, iar după ce le-au rezolvat, au început să aibă această preocupare.”
Dacă analizezi fenomenul global recent, ai zice că această practică e cu totul nouă. Dar, de fapt, mereu au existat culturi care au promovat urinarea masculină în poziția așezat (sau pe vine, acolo unde nu există toalete). Una dintre aceste culturi e Islamul, în care unii interpretează că în hadit (ghidul pentru viață bazat pe spusele și faptele profetului) e recomandat ca bărbații să se așeze când urinează, ca să nu se stropească cu urină. Totuși, obiceiul nu e promovat foarte mult în Islam și nici nu e obligatoriu. E doar o dovadă că societățile și indivizii au fost mereu puțin instabili și idiosincretici în privința idealurilor lor și a practicilor de urinare.
Citeste continuarea pe VICE
.