De-a lungul vieții este posibil să fi jucat cărți cel puțin odată. Cu toate acestea, v-ați întrebat vreodată de ce pachetul are 52 de cărți? Sau de ce există patru simboluri?
O scurtă istorie a jocului de cărți
Primele jocuri de cărți au apărut în China și erau tipărite pe piese de lemn. Ulterior, jocul de cărți a fost preluat de către popoarele arabe. Pe măsură ce comerțul cu Europa a crescut în secolul al XIV-lea, se crede că negustorii arabi au introdus cărțile pe continentul nostru și i-au învățat pe nobilii europeni să joace.
Când primii europeni au intrat în contact cu cărțile de joc, jocul avea deja patru simboluri: Potir, Sabie, Ban și Baston. Cu toate acestea, respectivele simboluri nu au fost atât de populare în Italia, Spania, Germania, Anglia și Franța, unele dintre primele țări europene care au adoptat cărțile de joc.
În cele din urmă, europenii au schimbat simbolurile în Romb, Treflă, Frunză Neagră și Inimă Roșie.
Odată cu invenția tiparului în 1440, producția pe scară largă a cărților de joc le-a făcut să fie mai accesibile oamenilor de rând. În esență, cărțile de joc au reprezentat unele dintre primele jocuri de societate, iar oamenii din clasa medie, ca și aristocrații, au început să le adore.
Deci de ce sunt 52 de cărți?
Există multe teorii, dar niciuna nu poate fi dovedită, însă sunt destul de interesante. Cea mai răspândită teorie este că cele patru simboluri reprezintă cele patru anotimpuri, în timp ce cele 52 de cărți reprezintă cele 52 de săptămâni ale unui an. Cele două culori, roșu și negru, ar reprezenta ziua și noaptea.
De asemenea, se consideră că cele treisprezece cărți pentru fiecare simbol reprezintă Luna care face 13 rotații în jurul Pământului într-un an. Interesant este că această teorie pare să aibă sens, deoarece arabii din trecut erau foarte buni la astronomie și poate că au stabilit un standard universal pe care toată lumea să îl înțeleagă înainte ca jocul să fie introdus în Europa.