Pentru pisicile care trăiesc în casele de la țară, capturile de șoareci sunt des întâlnite, deoarece rozătoarele fac parte din dieta lor.
Dar când o pisică de apartament aduce proprietarului un șoarece, acest comportament poate fi surprinzător și șocant pentru unii.
Deși au trecut 10.000 de ani de la domesticirea pisicilor, instinctul lor de a vâna rămâne puternic.
Aceasta este o veste excelentă pentru persoanele care dețin pisici ca o formă de combatere a dăunătorilor, dar nu la fel de plăcută atunci când o pisică de apartament găsește o șopârlă și o aduce la picioarele stăpânului.
Gândirea din spatele acestui comportament
Pisicile se nasc pentru a vâna. Chiar dacă pisicile de companie știu că nu trebuie să alerge după hrană pentru a supraviețui, nu pot rezista instinctului genetic de vânător.
Unele pisici care vânează aduc proprietarilor animalele moarte sau, poate și mai neplăcut, care sunt încă vii pentru a se lăuda și a arăta captura prețioasă.
În plus, pisicile sunt animale sociabile și deseori doresc să împartă prada cu familia. Acest lucru este valabil mai ales în cazul mamelor pisici care își învață micuții cum să vâneze și să mănânce.
Această atitudine înseamnă că atunci când o pisică îți aduce un animal pe care l-a prins, fie că este viu sau mort, te consideră o parte din familia ei.
Instinctele le spun că asta este ceea ce trebuie să facă pentru a supraviețui și că proprietarii trebuie să vadă aceste abilități importante.
Acest comportament de a prinde prada nu are nicio legătură cu a fi flămând. Câteodată, „prada” prinsă de pisicile de apartament nu este comestibilă, fiind mai degrabă șoareci de jucărie, bile sau alte obiecte.