Miliția a fost numele forțelor de poliție din Uniunea Sovietică (până în 1991) și din mai multe țări ale blocului sovietic (1945-1991), precum și din Iugoslavia între 1945–1992. Odată cu venirea comuniștilor la putere, numele de „miliție” a fost adoptat și în România.
Numele continuă să fie utilizat, uneori oficial, și astăzi în unele dintre fostele republici sovietice cum ar fi Belarus, Tadjikistan, Uzbekistan, Kârgâzstan, precum și în Abhazia, Osetia de Sud și Transnistria.
Denumirea „miliție” provine dintr-un decret guvernamental din 17 aprilie 1917 și din istoria sovietică timpurie, când atât Guvernul provizoriu, cât și bolșevicii intenționau să asocieze noua forță de aplicare a legii cu auto-organizarea poporului și să se distingă de vechea poliție țaristă.
Vechea poliție a fost reînființată sub denumirea oficială a Miliția Muncitorilor și Țăranilor.
Miliția în România
Poliţia de pe vremea Regelui s-a transformat în 1949 în Miliţia Poporului, iar vechii ofiţeri au fost îndepărtați. Cu toate acestea, în primii ani ai regimului stalinist din România, miliția este formată din oameni recrutați care nu aveau prea multă școală.
Între 1949 şi 1951, sunt eliminaţi 98% dintre vechii poliţişti. Eliminaţi, însemnând: ucişi, închişi, dați afară din sistem, expulzaţi, trimişi în lagăre de muncă.
Odată cu Revoluţia, prin decretul de Lege numărul 2 din 27 decembrie 1989, se reînfiinţează Poliţia Română. Ministerul de Interne era condus la acea vreme de generalul Mihai Chiţac, cel care avea să fie gășit vinovat și condamnat pentru crimele de la Timisoara din timpul Revoluției.