Este greu de imaginat, dar până la începutul secolului al XX-lea, a existat o tradiție de vânzare a soțiilor în Anglia. Femeile erau aduse la piață cu o frânghie și date celui mai mare ofertant.
Ultima menționare a acestui obicei datează din 1913 și abia în acel moment, sub presiunea publicului, britanicii au încetat să-și mai vândă soțiile. Dar care a fost rostul acestei practici?
Căsătoria și divorțul în Anglia medievală
Nu era dificil să te căsătorești în Anglia medievală: tot ce era necesar era ca viitori soți să fie la vârsta consimțământului (12 ani la fete și 14 ani la băieți). Nici măcar prezența unui preot sau a unui funcționar nu era necesară; căsătoriile nu erau înregistrate nicăieri.
O lege dată de Parlamentul britanic în 1690 oferea bărbaților cinci posibilități de a divorța de soție: prin biserică, cu ajutorul unui notar, prin dizolvarea căsătoriei de către Parlament, fuga cu amanta sau vânzarea soției unui alt bărbat.
Biserica avea dreptul să dizolve căsătoria, dar atunci bărbatul nu se mai putea căsători. În plus, dizolvarea prin notar era un proces lung și scump, iar vânzarea soției la piață era varianta mult mai ieftină și rapidă.
Obiceiul rușinos
De regulă, vânzarea era făcută publică. Viitoarea licitație era publicată în ziarul local, iar în ziua stabilită femeia era adusă la locul stabilit legată de talie, gât sau mâini.
De obicei, multă lume participa la licitație, dar se întâmpla uneori ca soțul să negocieze în avans cu cumpărătorul, iar ambele părți să respecte doar niște formalități la locul licitației.
Dacă femeii nu-i plăcea cumpărătorul, licitația era reluată. Se mai întâmpla ca soția să fie cumpărată de amant, iar uneori copiii erau vânduți împreună cu soția.
Prețul
Licitațiile aveau loc de obicei în piețele orașelor, deși uneori vânzările se desfășurau în altă parte. Există cazuri cunoscute de vânzare a soțiilor în hoteluri sau baruri, iar soții acceptau în schimb chiar și o halbă de bere.
Banii și foloasele materiale nu contau prea mult, scopul principal fiind dizolvarea căsătoriei.
Condamnarea societății
Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atitudinea față de tradiția inumană au început să se schimbe. Legea s-a schimbat, iar această practică a fost scoasă în afara legii.
Deși obiceiul a continuat, autoritățile îi pedepseau tot mai des pe soți. Drept urmare, vânzarea soțiilor a încetat, rămânând doar un episod rușinos din istoria Marii Britanii.