Cu mult timp în urmă, doctorii europeni credeau că „aerul rău” provocă boli.
Doctorii ciumei au purtat măști cu un cioc asemănător unei păsări pentru a se proteja și de a nu fi infectați de boli mortale, cum ar fi Moartea Neagră (ciuma neagră), despre care credeau că este transportată de aer. Totuși, oamenii de știință moderni au dovedit că bacteria provenea de la șobolani și era transportată de purici, nu de aer.
În trecut, doctorii credeau că boala este răspândită de miasmă, o formă nocivă de „aer rău”. Pentru a lupta împotriva acestei amenințări imaginare, ciocul lung era plin de mirosuri plăcute, cum ar fi flori uscate, ierburi și mirodenii.
Cu toate acestea, deși masca cu cioc a devenit un simbol iconic al Morții Negre, nu există dovezi că a fost purtată în timpul pandemiei secolului al XIV-lea, ci mult mai târziu.
Istoricii medicali au atribuit invenția costumului „doctorului cu cioc” unui medic francez pe nume Charles de Lorme, în 1619. El a conceput ca masca de pasăre să fie purtată cu o haină cerată, ca formă de protecție din cap până în picioare, modelată precum o armură.
Costumul a fost purtat de medicii ciumei în timpul pandemiei din 1656, care a ucis 145.000 de oameni în Roma și 300.000 în Napoli.
Deși doctorii ciumei din toată Europa au purtat aceste ținute, în Italia, aspectul a fost atât de iconic, încât „doctorul ciumei” a devenit astăzi un simbol în cultura italiană.
Astfel de costume sunt purtate frecvent de Halloween sau în timpul Carnavalului de la Veneția.