De la bun început trebuie precizat că nu toate speciile de broaște au această abilitate. Un exemplu de specie care posedă o astfel de abilitate este broasca de pădure (Lithobates sylvaticus) care trăiește în Alaska.
Acest mic amfibian poate supraviețui chiar și fiind aproape înghețat complet în timpul iernii, putând practic să învie la sosirea primăverii. În perioada de hibernare, mai mult de 60% din corpul broaștei este înghețat. Respirația se oprește și inima nu mai bate.
Oamenii de știință au efectuat o serie de experimente atât pe broaște ținute în laborator, cât și pe broaște care trăiesc în habitatul lor natural. Rezultatele acestor studii au arătat că toleranța la frig a exemplarelor care trăiesc în sălbăticie este mult mai mare decât se credea anterior.
Broaștele de pădure din Alaska iernează pe sol, hibernând în pământ sau pe frunze căzute, unde temperaturile pot fi negative timp de șase luni, ajungând până la -20°C.
Ce caracteristici speciale are broasca de pădure
Se știe că atunci când celulele unui organism viu sunt supuse la îngheț, acestea se usucă și, în cele din urmă, mor. Pentru a evita acest lucru, broaștele de pădure își acoperă celulele în glucoză, ceea ce încetinește uscarea lor – oamenii de știință numesc crioprotecție acest proces.
De asemenea, concentrația de zahăr din interiorul celulei ajută la echilibrarea concentrației de săruri care se formează în timpul procesului de formare a gheții în afara celulei. Zahărul și alți crioprotectori rețin apa în interiorul celulei, împiedicând astfel moartea acesteia.
Studiile au constatat că broaștele care trăiesc în habitate lor naturale acumulează concentrații mult mai mari de glucoză în țesuturile corpului față de broaștele congelate în laborator.
Descoperirile provenite din studiul broaștelor care îngheață pe timp de iarnă au o mare importanță practică. Oamenii de știință speră că, într-o zi, vor cunoaște în detaliu toate secretele acestor broaște și le vor folosi în transplantologie.
Dacă vor reuși să înghețe organele astfel încât acestea să nu fie deteriorate în timpul decongelării, medicii vor avea mult mai mult timp la dispoziție pentru alte transplanturi. Stocarea pe termen mediu și lung a organelor pentru transplant poate revoluționa acest domeniu medical.
Broasca de pădure este cel mai cunoscut amfibian care hibernează atunci când temperaturile scad. Cu toate acestea, există multe alte specii de animale care au dezvoltat astfel de abilități pentru a evita să moară din cauza temperaturilor scăzute sau a lipsei de hrană pe timp de iarnă. Din păcate, oamenii nu posedă aceste mecanisme fiziologice și nu pot trece peste iarnă cu ajutorul hibernării.