Multă lume se întreabă de ce vedem doar o parte a Lunii.
Luna nu este fixă, ci se rotește în jurul propriei axe. Doar că perioada de rotație în jurul axei sale este aceeași cu rotația în jurul Pământului.
Acest fenomen se numește rotație sincron și apare apare când un corp ceresc orbitant are întotdeauna aceeași față spre obiectul pe care îl orbitează. De obicei satelitul este cel care rămâne blocat cu o fața spre planetă.
Pornind de la acest fapt putem spune că:
– un autoturism aflat într-un sens giratoriu are o mișcare
de revoluție în jurul spațiului verde din sensul giratoriu, dar și o miscare de
rotație în jurul axei sale (a mașinii);
– un atlet care aleargă pe pista unui stadion are o miscare de revolutie de-a
lungul pistei în jurul gazonului, dar și o mișcare de rotație în jurul axei
sale.
Putem face un mic experiment cu un prieten. Ne imaginăm că suntem Pământul și rămânem pe loc, iar prietenul nostru este Luna care se învârte în jurul nostru. Îi spunem prietenului să meargă în cerc în jurul nostru, dar îl urmărim mereu.
Astfel, vom vedea doar partea din față, în timp ce spatele prietenului nu il vom vedea niciodată.
Partea întunecată a Lunii primește lumină de la Soare precum cea vizibilă, iar termenul “întunecat” se referă la necunoașterea sa. Prima poză cu această parte a Lunii a fost făcută de sonda spațială sovietică Luna 3 în 1959.
Abia pe 3 ianuarie 2019 s-a făcut prima aselenizare (fără echipaj) pe partea întunecată a Lunii de către sonda spațială chinezească Chang 4.