Pe lângă faptul că este cea mai veche dintre cele șapte minuni ale lumii, Marea Piramidă din Giza este cunoscută ca fiind mormântul faraonului Keops. De asemenea, piramida conține înregistrări frumos detaliate despre viața egiptenilor antici.
Cum trăiau muncitorii care au construit piramidele
Faraonii nu au fost singurii oameni implicați în construcția piramidelor. Aproximativ 20.000 de specialiști și 16-20.000 de zilieri au lucrat constant la proiectul piramidei din Giza, extrăgând și transportând pietre, construind rampe, asigurând apă și hrană.
Se estimează că durata construcției piramidei din Giza a fost de 20-30 de ani, fiind folosite 6,5 milioane de tone de piatră. De asemenea, istoricul grec Herodot susține că pe toată durata construcției aici s-au perindat 400.000 de oameni.
Cu toate acestea, nu a fost prima piramidă din Egiptul Antic. Pe măsură ce țara a crescut în putere, a crescut și mărimea mormintelor pentru nobilime. Așa au apărut și primele ambiții de a crea mega construcții precum piramidele.
Documentele istorice indică dovezi că nu sclavii au construit cele mai mari piramide din Egipt. De fapt, o mare parte dintre constructori au fost plătiți. Printre muncitori se numărau fermieri care căutau de muncă în afara sezonului și diverși specialiști care căutau venituri stabile. Mulți dintre ei au fost îngropați la baza piramidelor cu borcane care conțineau pâine și bere pentru a-i pregăti pentru viața de apoi, o onoare puțin probabilă pentru sclavi.
Viața muncitorilor
Muncitorii veneau să lucreze la piramide pentru bani și pentru a-și arăta loialitatea față de faraon. Deoarece nu era rentabil să facă naveta, o comunitate de peste 150.000 m² a fost construită la sud-vest de platoul Giza pentru a-i găzdui pe muncitori.
Orașul contractorilor funcționa ca un campus universitar din zilele noastre. Oamenii munceau câteva luni sau câțiva ani și apoi plecau. Cu toate acestea, unii muncitori alegeau să se angajeze cu normă întreagă și deveneau angajați permanenți. Aceștia nu numai că locuiau în oraș, dar își construiau propriile case și își întemeiau familii.
Locuințele muncitorilor permanenți era construite din materiale mai rezistente și mai stabile. Dovezile arheologice arată că la construcția locuințelor permanente au fost folosite cărămizi de lut.
În ciuda vieții confortabile în comparație cu cea a sclavilor din Egiptul Antic, muncitorii care au construit piramidele lucrau până la epuizare. Munca era solicitantă din punct de vedere fizic și a afectat sănătatea multora dintre ei. Diverse schelete descoperite de arheologi arată că mulți au murit din cauza rănilor produse la locul de muncă.
Din păcate, spre deosebire de faraoni, numele acestor muncitori nu a rămas în istorie. Munca lor a rezistat 4.500 de ani.