Escu. Te-ai întrebat vreodată de ce numele tău de familie are acest final? Cum au apărut numele de familie și pentru ce erau? Ce poate spune numele tău de familie despre tine?
De ce oamenii aveau nevoie de nume de familie?
Concepția de nume de familie a apărut în Roma antică, acest termen însemnând „casă” – totalitatea tuturor membrilor gospodăriei, inclusiv servitorii și sclavii. Casa era numită după capul familiei.
În sens modern, numele de familie a apărut în Italia abia în secolul al X-lea. Se crede că acest lucru s-a datorat extinderii legăturilor comerciale și apariției multor cetățeni bogați și influenți. Multe prenume nu difereau în diversitate, astfel încât numele de familie au ajutat la reglementarea problemelor legate de moșteniri.
Numele de familie în România
Abia în secolul al XVIII-lea apar primele propuneri politice de utilizare a numelor de familie. Oamenii erau cunoscuți până atunci după prenumele de botez, ocupația, porecla, sau sintagma ”a/al lui”.
Prin ”Sobornicescul Hrisov” emis de Alexandru Mavrocordat în 1785, dar şi prin ”Codul Calimah” emis în 1816, s-a propus introducerea numelui de familie. Datorită acestui lucru au apărut în secolul al XIX-lea o diversitate de nume.
Folosirea numelor de familie, dar și obligativitatea ca fiecare cetățean să aibă o astfel de caracteristică, au dus la apariția numelor românești cu „escu“ în coadă ca o necesitate pentru administrație.
Acest „escu“ înseamnă de fapt “fiul lui”, dar o variantă prescurtată folosită de românii din Evul Mediu. Când un copil avea tată necunoscut sau tatăl nu dorea recunoașterea fiului, copilul prelua numele mamei. Astfel au apărut nume ca “Aioanei”, adică „fiul Ioanei”.
De asemenea, sufixul „-eanu“, prezent în nume precum Câmpeanu, Munteanu, Olteanu, etc., apar în aceeași perioadă și indică locul de origine.