Faraonul Tutankhamon s-a născut în 1341 î.Hr. și a condus Egiptul în perioada cunoscută sub numele de Noul Regat. Din păcate, el a avut o viață scurtă, murind la vârsta de aproximativ 19 ani. Cu toate acestea, a fost un lider deosebit de important, luând decizii cheie, cum ar fi mutarea capitalei la Teba și restabilirea lui Amon ca zeu suprem.
Cum au murit cei care au intrat în mormântul lui Tutankhamon
Mormântul faraonului a fost descoperit în 1922 și, pe lângă importanța arheologică, evenimentul a generat o serie de întrebări intrigante, inclusiv teorii macabre.
Descoperirea mormântului s-a făcut în cadrul unei expediții conduse de arheologul britanic Howard Carter. Mormântul s-a dovedit a fi într-o stare intactă, ceea ce era destul de rar, deoarece majoritatea mormintelor fuseseră jefuite cu sute de ani în urmă.
Lângă mumia faraonului au fost descoperite peste 5.000 de obiecte de valoare, multe dintre ele din aur. Echipa de cercetare a dedicat mai bine de 10 ani catalogării acestor artefacte, o misiune deloc ușoară.
După deschiderea mormântului, mai mulți participanți au murit în mod ciudat. Personalități importante ale vremii, cum ar fi Arthur Conan Doyle, autorul lui Sherlock Holmes, au contribuit la popularizarea ideii de blestem, teoretizând și dramatizând moartea participanților. Ziarele britanice susțineau la un moment dat că 30 de decese sunt atribuite blestemului.
Chiar a existat blestemul lui Tutankhamon?
Unul dintre decesele surprinzătoare a fost cel al lordului Carnarvon, finanțatorul expediției, care a murit de pneumonie la doar 4 luni după deschiderea mormântului. Fratele său, Aubrey Herbert, prezent și el la deschidere, a murit la aproximativ 5 luni mai târziu.
Archibald Douglas Reid, responsabil cu radiografiile mumiei, a murit la scurt timp după finalizarea muncii sale, iar Arthur Mace, unul dintre cei responsabili pentru deschiderea efectivă a mormântului, a murit în condiții misterioase.
Richard Bethell, secretarul lui Howard Carter, a murit în 1929, iar atât tatăl său, cât și soția sa s-au sinucis la scurt timp după aceea.
Aceste decese au fost atribuite presupusului blestem generat de profanarea mormântului. Cu toate acestea, Carter a negat întotdeauna existența blestemului, considerând că este o ipoteză copilărească.
Este important de subliniat că unele figuri cheie din expediție, inclusiv arheologul Howard Carter, au trăit mult timp după descoperire.
Totuși, dacă decesele ar avea legătură cu mormântul lui Tutankhamon, ce anume le-ar fi cauzat? Cea mai acceptată teorie care explică decesele este o infecție fungică, cauzată de Aspergillus, un agent patogen care ar fi putut sta închis în mormânt timp de milenii.
Din păcate, arheologia s-a mai confruntat cu această infecție fungică. În aprilie 1973, atunci când a fost deschis mormântul regelui polonez Cazimir al IV-lea, 10 oameni de știință implicați în cercetare au murit. Analizele efectuate asupra obiectelor descoperite în interiorul sălii de înmormântare au evidențiat prezența aceleiași ciuperci, adâncind misterul și preocupările privind siguranța cercetărilor arheologice.
În prezent, cercetătorii știu că acești agenți patogeni se propagă cu precădere în medii închise, întunecate și cu temperaturi moderate, asemănătoare celor dintr-un mormânt.