Dacă ați privit vreodată atent comportamentul furnicilor, ați observat că dacă un membru moare din cauze nefirești (precum strivirea), o altă furnică vine și o ia.
Acest comportament se numește „necroforeză”, adică îndepărtarea cadavrelor. Acest rol este, de obicei, atribuit unei furnici ‘gropar’.
Acțiunea servește la curățarea mușuroiului de posibile surse de infecție. Dar mecanismul care avertizează furnicile vii că un membru a murit funcționează și în afara mușuroiului, așa că îl duc în același cimitir de oriunde îl găsesc.
Corpul unei furnici care a murit de aproximativ o oră începe să se descompună și să emită un miros particular din cauza acidului oleic.
După cum sugerează și numele, acest acid este cel care se găsește și în uleiul de măsline. Deci, pentru furnici, moartea miroase a măsline.
Este adevărat că furnicile mor singure?
Da. Se întâmplă ca unele furnici să părăsească cuibul cu o zi și jumătate înainte de a muri. Furnicile simt pur și simplu când moartea de apropie și părăsesc colonia pentru nu a deveni o sursă de infecție.
Concluzie: societatea mai presus de toate!
Furnicile sunt insecte sociale. Colonia înseamnă foarte mult pentru fiecare individ.
Pentru funcționarea acestei societăți, igiena și sănătatea bună a membrilor sunt esențiale. Acesta este motivul pentru care morții sunt îndepărtați.
În opinia experților, furnicile sunt un bun exemplu de urmat pentru a avea grijă de sănătatea cuiva și pentru a face societatea în care trăim mai sigură.