Potrivit Evangheliei după Matei, tămâia a fost unul dintre cele trei daruri pe care le-au adus magii pentru pruncul Iisus Hristos. Dar ce semnificație ar putea avea acest dar?
Tămâia este seva uscată a copacilor din genul Boswellia, în special Boswellia sacra. Acești copaci cresc în Oman, Yemen și în nord-estul Africii, incluzând Somalia și Etiopia.
După uscare, se crede despre această sevă are proprietăți vindecătoare.
Plantațiile de tămâie din Oman sunt probabil cea mai cunoscută și mai veche sursă. Aici acest produs este comercializat de mii de ani, transportându-se pe nave prin Marea Mediterană spre Europa, dar și spre India și China.
Romanii au dorit să controleze comerțul cu tămâie: au trimis 10.000 de soldați în Oman în secolul I î.Hr. pentru a cuceri zona și implicit comerțul cu această marfă. Însă romanii nu au putut ajunge acolo prin deșertul arid și periculos.
Tămâia are un miros puternic de material lemnos. Este folosită în liturghia ortodoxă, precum și în cea romano-catolică, dar și la nunți și ceremoniile de naștere la arabi.
Când cei 3 magi au plecat spre locul nașterii lui Iisus cu acest dar, ei au ales tămâia pentru a „îndepărta spiritele rele și șerpii”.
Pe vremuri, tămâia era valoroasă datorită presupuselor sale beneficii pentru sănătate și proprietăților vindecătoare.
Și astăzi, cercetările moderne, au reînviat interesul pentru această substanță: câțiva cercetători susțin că au găsit dovezi că tămâia are proprietăți anti-cancer. Această presupunere încă este larg dezbătută în lumea medicală.
Din păcate, copacii Boswellia sunt astăzi în stare foarte proastă, în parte din cauza abuzului de producție de tămâie în fața cererii crescute și parțial din cauza schimbărilor climatice.
Se crede că în următorii 50 de ani numărul acestor copaci va scădea cu 90%.