Regele Carol al VI-lea al Franței a urcat pe tron încă de mic copil. Cu toate acestea, o mare parte din domnia sa este amintită ca o perioadă presărată de reforme utile. A reușit să elimine corupția aproape în totalitate și era carismatic și iubit de către supuși. Deși a primit porecla de „Carol cel Iubit”, a sfârșit să fie numit „Carol cel Nebun”.
Care este povestea lui Carol al VI-lea, regele nebun
Carol avea doar 12 ani când tatăl său, Carol al V-lea cel Înțelept a murit, iar tânărul prinț a urcat pe tronul Franței în 1380. În acea perioadă, statul era slăbit din cauza Războiului de 100 de ani contra Angliei. Bătăliile cele mari încetaseră, dar consecințele și încăierările de scurtă durată cu englezii au continuat.
S-a căsătorit la 17 ani cu Isabela de Bavaria, pe când ea avea doar 14 ani. Cuplul a avut doisprezece copii, dar cei mai mulți dintre ei au murit la vârste fragede.
Regele schizofrenic
Odată cu înaintarea în vârstă, regele a început să dea semne de instabilitate mentală și emoțională, probabil din cauza schizofreniei moștenită pe linie maternă. În timpul unei expediții militare la care au participat inclusiv oameni din anturajul său, regele s-a înfuriat complet, tăindu-i cu o sabie pe câțiva dintre călăreții săi și omorându-i pe loc.
Expediția s-a oprit brusc, iar regele împreună cu suita sa s-au întors la Paris. În ciuda episodului de nebunie, supușii și nobilii au continuat să-l recunoască ca rege.
La un an de la partida de vânătoare, în 1393, suveranul nu-și mai amintea propriul nume și nici nu-și mai recunoștea soția.
Regele care credea că este făcut din sticlă
La un moment dat, Carol a tras concluzia că este făcut din sticlă. Îi era teamă că orice atingere i-ar putea fi fatală. Regele se înfășura în pături groase și stătea perfect nemișcat timp de douăzeci și patru de ore pentru a-și păstra corpul „fragil” în siguranță. În aceste momente, nobilii evitau contactul cu el, iar deciziile erau luate de către oamenii de încredere din suita sa.
Singura persoană care se apropia de rege în momentele sale de nebunie era o anume Odette de Champdivers, fiica grăjdarului regal. Monarhul era îndrăgostit de fată, iar ea era singura persoană care îi putea calma nebunia.
Carol al VI-lea, cunoscut anterior sub numele de Carol cel Iubit, iar mai târziu sub numele de Carol cel Nebun, a murit din cauza malariei în 1422, cu puțin timp înainte de a împlini 54 de ani. Moartea sa a declanșat o luptă pentru putere între nepotul său, Henric al VI-lea al Angliei, și fiul său, Carol al VII-lea. În cele din urmă, Carol al VII-lea avea să câștige și să devină următorul rege al Franței.
Deși mulți istorici susțin că în momentele sale de luciditate Carol al VI-lea era un rege bun, aceste merite au fost umbrite de episoadele de nebunie.