În urma exploziei din 1986 care a zguduit centrala nucleară de la Cernobîl, autoritățile sovietice au evacuat mii de persoane care locuiau în zona înconjurătoare. Accidentul produs a eliberat cantități enorme de material radioactiv, care a fost transportat ulterior pe distanțe mari de curenții de aer.
Ce au descoperit cercetătorii la câinii din Cernobîl
Fiind nevoiți să evacueze rapid zona, oamenii au lăsat multe lucruri în urmă, inclusiv animale de companie. În zilele care au urmat accidentului, autoritățile sovietice au căutat aceste animale abandonate pentru a le ucide și a împiedica astfel răspândirea radioactivității odată cu ele. Cu toate acestea, mulți câini au reușit să scape, potrivit unui studiu publicat în revista Science Advances.
Recent, o echipă de cercetători din SUA, Polonia și Ucraina a analizat ADN-ul a 302 câini din trei populații diferite: un grup care trăiește în jurul centralei, un altul care se plimbă pe străzile aflate la 15 kilometri distanță și un altul aflat la 45 de kilometri de Cernobîl, în zona orașului Slavutych.
Oamenii de știință au descoperit că primul grup este diferit din punct de vedere genetic de celelalte populații de câini și, prin urmare, ar fi alcătuit din descendenții câinilor care se aflau în zonă în momentul accidentului.
Ulterior, cercetătorii au comparat genomul celor 302 de câini cu materialul genetic al altor 200 de câini care trăiesc pe străzile din Ucraina și în 12 țări învecinate. Astfel, echipa a descoperit că animalele care trăiesc în apropierea centralei dezafectate au un material genetic diferit de cel găsit la alți câini, ceea ce sugerează că populația canină din zona Cernobîl a stat în izolare timp de zeci de ani. Cu alte cuvinte, câinii din zonă au reușit să supraviețuiască și să se înmulțească cu succes, chiar dacă au fost expuși la radiații.
Deocamdată echipa de cercetare nu știe dacă genomurile sunt diferite pentru că au fost alterate de radiații sau pentru că acești câinii au trăit relativ izolați. În cazul populațiilor izolate este ceva normal să existe asemănări genetice, deoarece s-au încrucișat între ei timp de decenii.
Unii cercetători susțin că supraviețuirea populației canine de la Cernobîl s-a datorat caracteristicilor genetice, în sensul că unii indivizi au avut o rezistență mai mare la radiații și au transmis aceste gene și urmașilor.
Oamenii de știință consideră că rezultatele cercetării ar putea ajuta la înțelegerea efectelor pe termen lung ale expunerii oamenilor la radiații. De asemenea, studiul ar putea ajuta și la identificarea caracteristicilor genetice care cresc rezistența la cancer.