Accidentul de la Cernobil a fost un dezastru major la Centrala Atomoelectrica Cernobîl, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmata decontaminarea radioactiva a zonei înconjuratoare. Centrala electrica se afla la , în apropiere de orasul parasit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare.
Un nor de precipitatii radioactive s-a îndreptat spre partile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei si partile estice ale Americii de Nord. Suprafete mari dinUcraina, Belarus si Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitatiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
Accidentul a pus în discutie grija pentru siguranta industriei sovietice de energie nucleara, încetinind extinderea ei pentru multi ani si impunând guvernului sovietic sa devina mai putin secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina si Belarus au fost supuse decontaminarii continue si substantiale.
E dificil de estimat un numar precis al victimelor produse de evenimentul de la Cernobil, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numararea victimelor. Listele erau incomplete si ulterior autoritatile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiatie” din certificatele de deces.
Accidentul
Sâmbata, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul numarul 4 a suferit o explozie catastrofala a vaporilor de apa, care a declansat un incendiu, o serie de explozii aditionale si fluidizare nucleara. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extrema a accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni), radioactivitatea raspândindu-se direct în interiorul cladirii unde se afla SL-1. În timpul accidentului de la Cernobîl însa, aceasta a fost dusa prin vânt spre frontierele internationale.
Planuri de testare
La data de 25 aprilie 1986, pe lumina, reactorul numarul 4 a fost programat pentru fi închis pentru întretinere. S-a decis folosirea acelei ocazii ca o oportunitate pentru controlarea capacitatii generatorului turbinei de a produce putere electrica suficienta pentru alimentarea sistemelor de siguranta ale reactorului (mai ales pompe de apa) dupa pierderea puterii externe. Tipul RMBK al reactorului are nevoie de apa care sa circule continuu prin centru, atâta vreme cât combustibilul nuclear este prezent.
Reactorele Cernobîlului au avut o pereche de generatori diesel, disponsibila , dar aceasta nu se activeaza imediat.-Reactorul a fost, deci, pregatit pentru a rasuci jos turbina, punct la care ea ar fi fost deconectata si ar fi permis rasucireea sub elanul sau rotativ. Scopul testului a fost acela de a se hotarî daca turbinele în faza extenuata pot genera putere pentru pompe. Testul a fost facut cu succes la alta unitate (cu toate sistemele de siguranta active), având, însa, rezultate negative. Turbinele nu au generat puterea suficienta, dar au fost facute îmbunatatiri aditionale, ceea ce a determinat efectuarea altui test.
Înainte de accident
Ca conditii pentru începe acest test au fost pregatite pe lumina la data de 25 aprilie si producere electrica a reactorului a fost redusa spre 50%. O statiune locala de putere a fost închisa, un expert controlator al gratarului Kievului a cerut amânare a reductiei mai departe, ca electricitate a fost necesitata pentru satisface cerere a picului serii. Directorul centralei a consimtit si a amânat testul pentru a se supune. Testul imprudent de siguranta a fost apoi lasat spre schimb de noapte al lucratorilor centralei, un schelet al trupei, care as fi lucrat la reactorul #4 acea noapte si urmatoare mâine
La 11:00 noaptea, 25 aprilie, controlatorul gratarului a permis închiderea reactorului pentru continua. Producere electrica a reactorului a fost prevazuta pentru reducere din nominal sau 3,2 GW termale spre 0,7-1,0 GW cu scopul de a dirija testul la prescris nivel mai jos al puterii. Oricât, trupa noua a fost surprinsa despre amânarea anterioara a încetinirii reactorului si a urmat protocolul original al testului, care însemnat ca nivelul puterii a fost scazut prea rapid. În cea situatie, reactorul a produs mai mult de otrava nucleara – xenon-135, care a cazut producerea puterii spre 30 MW termale (aproximativ 5% de valoare presupusa). Operatorii au crezut ca, cadere rapida a fost din cauza defectului unuia dintre regulatorii de putere, nu din cauza otravirii reactorului. Cu scopul de a spori o reactivitate a reactorului neputerite (cauzate prin nestiinta despre absorbare a neutronilor de pe exces xenon-135)
Articolul este bun, dar sunt prea multe detalii tehnice