Experiențele din preajma morții iau forme extrem de diferite de la o persoană la alta, iar povestea Beverley Brodsky rămâne una dintre cele mai citate din literatura de specialitate pe acest subiect. În tinerețe, ea nu și-ar fi imaginat niciodată că un accident avea să îi schimbe complet felul de a privi lumea și avea să o determine să povestească public o întâmplare pe care o descrie drept profund spirituală.
Născută la Philadelphia, într-o familie evreiască practicantă, Beverley s-a îndepărtat de religie încă din adolescență, după ce a aflat detalii despre atrocitățile Holocaustului. Nu putea accepta ideea unui Dumnezeu care ar fi permis așa ceva, așa că, la 20 de ani, se considera atee convinsă.
În 1970, în timp ce circula pe o motocicletă în apropiere de Sunset Boulevard, în Los Angeles, Beverley a fost implicată într-un accident grav. Impactul i-a provocat o fractură de craniu și răni serioase la nivelul feței, motiv pentru care a fost internată de urgență și a rămas în spital timp de două săptămâni. Într-un moment critic al acelei perioade, ea povestește că și-a simțit corpul rămânând în urmă, în timp ce conștiința i se ridica deasupra targii pe care se afla.
Beverley susține că, în acel moment, a apărut o figură luminoasă, pe care a descris-o drept o ființă fără aripi, învăluită într-o lumină strălucitoare. „De mână cu acea prezență, am fost condusă spre intrarea unui coridor îngust și întunecat”, i-a povestit ea, ani mai târziu, cercetătorului Kenneth Ring, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în studiul experiențelor din preajma morții.
La capătul drumului, spune Beverley, a găsit o prezență radiantă, fără formă, gen sau înfățișare anume, dar care emana înțelepciune, compasiune și iubire. Avea senzația că acea lumină conținea în ea toate elementele universului, la fel cum lumina albă conține toate culorile înainte de a se despărți într-o prismă. „Am simțit imediat o recunoaștere copleșitoare: eram în fața lui Dumnezeu”, a povestit ea.
Comunicarea, spune Beverley, nu s-a făcut prin cuvinte, ci printr-o înțelegere instantanee. Ea afirmă că a primit răspunsuri la întrebări profunde și o cunoaștere intensă despre propria persoană și despre existență în sine.
Deși episodul a durat doar câteva clipe din punct de vedere fizic, el a marcat-o permanent. Kenneth Ring însuși a numit relatarea ei drept, probabil, cea mai emoționantă din întreaga sa colecție de mărturii, incluzând-o în volumul „Lessons From the Light”.
După recuperare, Beverley a decis să își reconstruiască nu doar viața practică, ci și pe cea spirituală. Tânăra care se declara atee a devenit, cu timpul, o voce activă în comunitatea dedicată studiului experiențelor din preajma morții, coordonând grupuri de sprijin și implicându-se în organizații precum IANDS. De atunci, ea continuă să povestească public despre acel moment, pe care îl consideră cel mai transformator din viața sa.