Giulgiul din Torino, una dintre cele mai studiate și controversate relicve din lume, a fost supus unei noi analize ADN care a scos la iveală detalii neașteptate despre istoria sa. Rezultatele, publicate în revista Scientific Reports de o echipă condusă de Gianni Barcaccia de la Universitatea din Padova, arată o imagine remarcabilă asupra ADN-ului prezent pe pânză.
O arhivă biologică neașteptată
Cercetătorii au analizat material genetic din probele colectate încă de acum câteva decenii de pe diferite zone ale Giulgiului, folosind o tehnică modernă de secvențiere care nu se limitează la anumite fragmente genetice, ci citește tot ce este prezent în probă. Rezultatul a fost o listă impresionantă de specii: urme ADN de la pisici, câini, găini, vaci, capre, oi, porci, cai, cerbi și iepuri, la care se adaugă pești, crustacee marine, muște, afide și arahnide. La acestea s-au adăugat urme de plante cultivate, precum grâu, morcov, porumb, banane și arahide, precum și coral roșu mediteranean.
Potrivit cercetătorilor, aceste urme reflectă probabil contaminare acumulată în sute de ani, prin manipulare, depozitare și expunere la medii diferite, mai degrabă decât ceva legat direct de originea pânzei.
Cine a atins ultima dată Giulgiul
Cea mai surprinzătoare descoperire a studiului nu ține însă de animale sau plante, ci de ADN-ul uman. Din multiplele profiluri genetice umane identificate pe pânză, trei probe au oferit rezultate clare și de încredere. Toate trei au condus la aceeași persoană.
Printr-o analiză de rudenie, cercetătorii au reușit să identifice cui aparține acest ADN: chiar bărbatul care a colectat probele oficiale acum câteva decenii, Pierluigi Baima Bollone, profesor de medicină legală la Universitatea din Torino. Potrivirea a fost suficient de exactă încât să indice fie chiar persoana în cauză, fie o rudă de gradul întâi.
Ironia situației nu a scăpat cercetătorilor: omul care a recoltat probele acum aproape cinci decenii a ajuns, fără să știe, parte din dovada genetică pe care avea să o analizeze o nouă generație de oameni de știință. Baima Bollone, care a fost și el coautor al studiului, a murit în noiembrie 2025, cu câteva luni înainte ca lucrarea să fie publicată.
Ce spune, de fapt, descoperirea
Noemi Procopio, profesor de știință criminalistică la Universitatea din Lancashire și una dintre cercetătoarele implicate în studiu, a subliniat că Giulgiul continuă să fascineze deopotrivă istoricii, oamenii de știință și publicul larg, iar noile tehnologii de analiză genetică oferă informații inedite despre complexitatea biologică păstrată în probele vechi de aproape 50 de ani.
Descoperirea nu aduce niciun răspuns la întrebarea centrală — dacă pânza a acoperit cu adevărat trupul unui om răstignit acum două milenii. În schimb, arată cât de mult poate „vorbi” un obiect vechi despre cei care l-au atins, chiar și atunci când aceștia nu și-au dat seama că vor deveni ei înșiși parte din poveste.