Istoricii spun că în Evul Mediu mulți copii nu apucau să crească. Nu era vorba doar de boli: copilăria în sine era un șir de pericole, de la naștere până la primii ani de muncă. Iată de ce atât de mulți copii nu ajungeau la maturitate.
1. Pericolul începea înainte de prima suflare
Nașterea era periculoasă și pentru mamă, și pentru copil. Fără igienă, fără medici formați și fără tratament pentru complicații, mulți bebeluși mureau în primele zile sau luni. Un studiu al unor cimitire medievale din Anglia a arătat că decesele din perioada imediat următoare nașterii erau mai numeroase decât cele din lunile următoare, în toate cele patru situri analizate. Estimările pentru Anglia arată că aproximativ un sfert dintre copii nu împlineau un an, iar alți 15% mureau până la zece ani.
2. Boli fără leac
Nu existau antibiotice, vaccinuri sau cunoștințe despre microbi. O infecție banală, o diaree sau o febră puteau ucide un copil în câteva zile, iar epidemiile (ciuma, variola, lepra) loveau cel mai tare pe cei mici. Hrana puțină, apa nepotabilă și locuințele aglomerate făceau restul.
3. Casa, un loc periculos
Pericolele erau chiar în gospodărie. Registrele anchetatorilor medievali (coroner’s rolls) arată că în interiorul casei copiii mici se sufocau, se opăreau, cădeau sau se înecau. Podelele erau acoperite cu paie, așa că un foc de la vatră se putea extinde rapid. Barbara Hanawalt a studiat peste 3.000 de morți accidentale înregistrate în Anglia între 1265 și 1419 și a reconstruit din ele viața de zi cu zi a țăranilor. Căutarea apei din pâraie, iazuri și fântâni, ca și spălatul în ape deschise, aduceau riscuri mari.
4. Animalele din jurul casei
Copiii crescuți lângă animale riscau mai mult decât ne-am imagina. Documentele vorbesc despre copii uciși de porci, găini și cai, inclusiv un sugar rănit mortal de o scroafă în timp ce dormea în leagăn.
5. Părinți la muncă, copii fără supraveghere
În familiile de țărani, adulții munceau în câmp, iar cei mici rămâneau singuri sau cu frații mai mari. O cercetătoare citată de Medievalists.net a observat că în zonele rurale părinții erau adesea ocupați în câmp, iar copiii nesupravegheați se jucau mai departe de casă. Jocurile erau o imitație a vieții adulte, cu riscurile ei.
6. Munca începea devreme
Odată cu creșterea, jocul făcea loc muncii. Accidentele din timpul jocului dispăreau în jurul vârstei de 8 ani și erau înlocuite de accidentele de la muncă, mai ales la băieți și în mediul rural. Copiii ajutau la treburile casei și ale câmpului cu mult înainte de a fi maturi, iar uneltele și animalele nu erau făcute pentru mâini mici.
7. Foamete, războaie și vremuri grele
Recoltele slabe, iernile aspre și războaiele loveau cel mai tare familiile sărace. Când hrana lipsea, copiii mici, cu rezerve puține, erau primii afectați. O ipoteză întâlnită în studii spune că până și obiceiul de a înfășa strâns sugarii ar fi putut contribui la lipsa de vitamina D, deoarece nu erau expuși la soare, dar nu este o certitudine.
Și în restul lumii?
Cifrele de mai sus vin în mare parte din Europa de Vest, unde s-au păstrat documente. Pentru alte regiuni datele sunt mai rare, dar studiile arată un tipar surprinzător: în societăți foarte diferite, de la Roma antică și Japonia medievală până la China imperială și Americile precolumbiene, aproximativ jumătate dintre copii mureau înainte de maturitate. Faptul că procentele par asemănătoare, indiferent de continent, arată că mortalitatea infantilă era o realitate a întregii lumi preindustriale.
Părinții nu erau reci
Un mit frecvent spune că părinții medievali nu se atașau de copii, tocmai pentru că mureau atât de des. Istoricii au arătat contrariul. Nicholas Orme a documentat că comunitățile aveau legături afective cu copii de toate vârstele, îi plângeau și încercau să-i protejeze. Cronicile vorbesc despre părinți care nu acceptau pierderea copilului. Moartea era frecventă, dar durerea era reală.
Mortalitatea infantilă ridicată din Evul Mediu nu a avut o singură cauză, ci un amestec de nașteri riscante, boli fără leac, accidente, foamete, muncă timpurie și lipsa supravegherii. Să înțelegem asta nu înseamnă să idealizăm sau să demonizăm trecutul, ci să vedem cât de mult s-a schimbat situația într-un timp relativ scurt. Azi, în țările dezvoltate, doar unul din 200 de copii moare înainte de a împlini cinci ani.