AcasăCuriozitatiAmericanii au lansat un capac de canal în spațiu folosind o bombă...

Americanii au lansat un capac de canal în spațiu folosind o bombă nucleară

În vara anului 1957, într-un deșert din Nevada, a avut loc un experiment nuclear care a rămas în istorie printr-un detaliu aproape absurd: un capac de oțel, asemănător unui capac de canal, a dispărut de pe un puț în urma exploziei. Viteza lui, calculată dintr-o singură imagine, a fost estimată la aproximativ 66 km/s, de peste cinci ori viteza de evadare din gravitația Pământului.

Contextul: Operațiunea Plumbbob

Operațiunea Plumbbob a fost o serie de 29 de teste nucleare desfășurate de Statele Unite în 1957 la situl de teste din Nevada. Majoritatea bombelor erau detonate pe turnuri, din baloane sau la suprafață. Dar o întrebare nouă devenise urgentă: se poate detona o bombă nucleară sub pământ, astfel încât explozia să rămână „închisă” acolo?

Omul din spatele testului: Robert Brownlee

În 1956, Robert Brownlee, de la Laboratorul Național Los Alamos, a fost însărcinat să studieze dacă detonările nucleare pot fi făcute subteran. Ideea era atractivă: o explozie subterană ar fi redus căderile radioactive și ar fi permis testarea unor dispozitive fără efectele spectaculoase și periculoase din atmosferă.

Testul Pascal-B

Seria experimentelor subterane a început cu Pascal-A, pe 26 iulie 1957. A fost un eșec de conținere: energia degajată a fost de 50.000 de ori mai mare decât cea anticipată, iar o coloană de foc a țâșnit sute de metri în aer.

Pe 27 august 1957 a urmat Pascal-B. Un dispozitiv de aproximativ 300 de tone echivalent TNT a fost coborât la circa 152 m adâncime, într-un puț îngust. Deasupra a fost sudat un capac de oțel gros de 10 cm și cântărind aproximativ 900 kg. Brownlee însuși prezisese că nu va funcționa.

Avea dreptate. Explozia a trimis unda de șoc direct în sus pe puț, iar capacul a fost proiectat ca dintr-un tun.

Cadrul care a lansat legenda

Testul a fost filmat cu o cameră de mare viteză, îndreptată spre capac. Capacul a apărut într-un singur cadru, în mișcare, iar în următorul dispăruse. Din distanța parcursă între cadre, Brownlee a estimat o viteză de peste 66 km/s. Pentru comparație, viteza de evadare de pe Pământ este de 11,2 km/s. Dacă estimarea ar fi corectă, capacul ar fi fost cel mai rapid obiect creat vreodată de om.

Capacul nu a mai fost găsit niciodată.

A ajuns capacul în spațiu?

Probabil că nu, și există mai multe motive:

• Bilanțul energetic nu iese. Pentru a accelera un capac de circa 930 kg la 66 km/s ar fi fost nevoie de aproximativ 160% din toată energia bombei, ceea ce este imposibil din punct de vedere fizic.
• Aerul ar fi distrus capacul. La asemenea viteze, încălzirea prin compresie în atmosferă ar fi vaporizat sau topit o mare parte din metal înainte ca acesta să iasă din aer.
• O singură imagine nu e o măsurătoare. Valoarea de 66 km/s e o estimare dedusă dintr-un singur cadru, nu o viteză măsurată cu precizie. Brownlee însuși a recunoscut ulterior că nu poate fi sigur că a ajuns în spațiu.

Povestea a circulat însă fără aceste nuanțe, de unde și imaginea unui „prim obiect în spațiu”, cu o lună și ceva înainte de lansarea satelitului sovietic Sputnik 1, pe 4 octombrie 1957.

Ce rămâne din poveste

Chiar dacă legenda a fost exagerată, testul Pascal-B a avut importanță reală. A arătat cât de dificil este să închizi o explozie nucleară într-un puț și a contribuit la metode de izolare a exploziilor subterane folosite în testele de după aceea.

Distribuie acest articol:

Cele mai recente articole

Nume de copii interzise în România. Unele au fost refuzate chiar de tribunale din alte țări

În multe țări, alegerea numelui unui bebeluș nu e complet liberă. Statul poate interveni atunci când consideră că numele ar expune copilul la ridicol,...

Ce înseamnă, conform psihologiei, să visezi persoane decedate

Visele sunt adesea comparate cu niște ferestre către lumea noastră interioară. Atunci când în ele apare cineva care a plecat dintre noi, emoțiile pot...