Cifrele indică faptul că avionul este cel mai sigur mijloc de transport în momentul de față, însă situația nu a fost tot timpul așa. În istoria dezastrelor aeriene, există povestea cutremurătoare a Zborului 243 al Aloha Airlines, atunci când o călătorie de rutină s-a transformat într-un coșmar.
Zborul 243, ziua în care fuzelajul unui avion a explodat în aer
Într-o zi aparent obișnuită, pe 28 aprilie 1988, Zborul 243 a decolat de pe Aeroportul Internațional Hilo din Hawaii cu destinația Honolulu. În avionul de tip Boeing 737 se aflau 90 de pasageri și 5 membri ai echipajului.
Înainte de decolare, o echipă de inspecție tehnică a verificat aeronava și a confirmat că totul este în regulă. De asemenea, condițiile meteorologice păreau ideale. Boeing-ul, care efectuase deja zboruri pe aceeași rută în acea zi, părea că se află într-o călătorie de rutină.
Călătoria a început normal, dar în timp ce avionul se afla la altitudinea de 7.000 de metri, o parte a fuzelajului s-a rupt, generând o decompresie explozivă. Totul s-a transformat într-un coșmar în care pasagerii se uitau în sus și vedeau direct cerul.
Datorită faptului că pasagerii purtau centuri de siguranță, niciunul dintre ei nu căzut din avion, însă același noroc nu l-a avut și însoțitoarea de bord Clarabelle Lansing, în vârstă de 58 de ani. Ea a fost pur și simplu aspirată, iar cadavrul său nu a mai fost găsit niciodată.
Echipajul s-a grăbit să ducă avionul într-o zonă sigură
Conștienți de gravitatea situației, piloții au inițiat imediat o coborâre de urgență, având grijă să ajungă la o altitudine la care pasagerii să poată respira fără măști de oxigen. Motorul 1 s-a defectat din cauza resturilor de fuzelaj absorbite, iar piloții au avut de înfruntat o serie de probleme.
Cu toate acestea, ca printr-o minune, au reușit să aterizeze pe Aeroportul Maui, la doar zece minute după explozia fuzelajului. În total, 65 de persoane au fost rănite, dintre care 8 erau în stare gravă.
Investigațiile ulterioare au dezvăluit faptul că accidentul a fost provocat de uzura metalelor ce alcătuiau fuzelajul, rezultată ca urmare a numărului considerabil de cicluri de zbor. Problema s-a accentuat și din cauza întreținerii inadecvate și a expunerii continue la un mediu litoral, caracterizat prin prezența sării și a umidității ridicate.
Zborului 243 a fost un punct de cotitură pentru industria aviației. Dezastrul a contribuit la adoptarea de către companii a unor măsuri mai stricte în ceea ce privește întreținerea avioanelor, precum și limitarea numărului de zboruri pe care le poate avea un avion.
În concluzie, pasagerii acestui zbor au fost foarte norocoși. De îndată ce piloții au sesizat explozia, au dus avionul la o altitudine sigură în care aerul se putea respira și, în cele din urmă, au aterizat cu bine. Nu același lucru se poate spune și despre una dintre însoțitoarele de zbor, ea fiind singura persoană decedată în urma acestui accident.