Soarele arzător și clima uscată au fost întotdeauna parte din viața de zi cu zi a orașelor situate în regiunile deșertice. Și situația nu a fost mai bună în interiorul clădirilor.

Până la descoperirea principiilor termodinamicii, aerodinamicii și transferului de căldură, arhitecții din Persia antică au găsit o soluție. Ei au dezvoltat un turn de vânt, o structură care folosește, după cum spune și numele, vântul pentru a răci zonele interioare, acționând ca un sistem imens de climatizare.

Se crede că primele turnuri de vânt au fost construite în orașul iranian Yazd din Persia antică. Curând, ideea a fost preluată și în regiunile care astăzi corespund Afganistanului, Emiratelor Arabe Unite și Bahrainului.

Clădiri similare au fost folosite și în Egiptul antic – apar pe picturi murale din 1350 î.Hr., găsite în mormântul oficialului egiptean Nebamun.

Sunt folosite și astăzi

Turnul este atașat unei alte construcții, prezentând una sau mai multe deschideri, plasate în funcție de direcția vântului. Formele cele mai întâlnite au 4 laturi, dar există și alte variante, mai ales cu opt laturi, generate de nevoia de a capta vântul din cât mai multe direcții.

Un sistem de panouri din lemn este utilizat pentru a putea deschide sau închide anumite fante și a se adapta astfel efectului dorit.

Diferența de presiune face ca aerul rece din turn să poată fi aspirat. Vântul este astfel captat și împins în jos, în interiorul clădirii. De asemenea, ele ajută și la păstrarea nisipului deșertului departe de case.

Turnurile de vânt sunt adesea atașate rezervoarelor de apă, păstrând apa la temperaturi scăzute, chiar și în lunile de vară.