Spre deosebire de căsătoria unui bărbat cu mai multe femei, care este acceptată chiar și astăzi în majoritatea țărilor musulmane, poliandria este un fenomen mult mai puțin răspândit din punct de vedere istoric și geografic.
În cele mai multe cazuri cunoscute, poliandria se datorează lipsei de femei în raport cu numărul de bărbați.
Poliandria frățească din Tibet, Nepal și India
Se numește poliandrie frățească atunci când o femeie este căsătorită cu doi sau mai mulți frați. Scopul acestui lucru este de a păstra moștenirea familiei.
Această practică este susținută și de faptul că bărbații au fost frecvent absenți pentru perioade lungi de acasă și trebuia să aibă cineva grijă de gospodărie.
În Tibet, acest tip de relație a fost interzis atunci când autoritățile chineze au preluat controlul asupra teritoriului, însă, neoficial, încă se mai practică.
Alte culturi care practică poliandria sunt Masai din Africa sau Mosuo din China.
3 Societăți în care se practica în trecut poliandria
1` Guanși din Insulele Canare
S-au găsit dovezi că vechii guanși practicau poliandria, de exemplu în Gran Canaria, înainte de cucerirea spaniolă.
În timpul secolelor al paisprezecelea și al cincisprezecelea, orașul a suferit o mare foamete, iar fetele au fost sacrificate la naștere deoarece nu existau resurse pentru a sprijini întreaga populație.
De-a lungul timpului, ca urmare a acestei practici, a existat o lipsă de femei de vârstă fertilă situație care au condus la poliandrie. Cultura a fost adaptată acestui obicei și fiecare femeie a fost lăsată să se căsătorească cu maxim 5 bărbați.
2` Inuiții
Inuiții, cunoscuți anterior ca „eschimoși”, sunt o altă societate în care a fost permisă poliandria. În acest caz, primul soț îl alege pe cel de-al doilea, în multe cazuri un frate, pentru a proteja casa și familia atunci când nu putea fi prezent.
Filosofia obiceiului era că, dacă femeia rămânea însărcinată în absența lui, cel puțin urmașul ar fi fiul unei persoane pe care o alesese.
3` Spartanii
În Sparta, în unele cazuri, a fost practicată o poliandrie frățească pentru a conserva moștenirea familiei. De asemenea, se obișnuia ca un bărbat mai în vârstă să permită soției mai tinere să interacționeze cu un tânăr, întotdeauna cu consimțământul lui. Copiii acestei relații erau adoptați de soț, ca și cum ar fi fost ai lui.