În satele din munții Myanmarului, o fetiță de doar 5 ani primește într-o zi un dar neobișnuit: o spirală grea, din metal strălucitor, care îi este înfășurată în jurul gâtului. Nu o va purta o zi sau o lună, ci, de cele mai multe ori, toată viața. Imaginile cu aceste femei au făcut înconjurul lumii, iar turiștii le-au poreclit „femeile-girafă“. Totuși, ceea ce credem că știm despre ele este, în bună parte, greșit.
O tradiție care începe în copilărie
Femeile din grupul Kayan Lahwi, din Statul Kayah, încep să poarte inelele în jurul vârstei de 5 ani, iar de-a lungul anilor spirala este înlocuită cu una mai lungă, cu tot mai multe spire. Inelele sunt făcute din alamă și se așază într-o singură spirală continuă. De la bun început trebuie spus un lucru: nimeni nu este silit, iar femeile poartă inelele din proprie voință, ca pe o tradiție.
Ce se întâmplă, de fapt, cu gâtul
Aici apare prima surpriză. Majoritatea oamenilor cred că metalul întinde gâtul. Radiografiile au arătat altceva: claviculele sunt împinse în jos, iar efectul de gât lung este doar o iluzie. Greutatea alamei apasă clavicula și comprimă cutia toracică. Gâtul nu crește, ci umerii coboară. Spirala poate ajunge la aproximativ 38 de centimetri înălțime.
Un alt mit spune că femeile s-ar sufoca dacă ar scoate inelele. Este fals: ele nu se sufocă, dar mușchii acoperiți de metal rămân slăbiți. Multe femei și-au scos inelele pentru controale medicale.
De ce poartă femeile Kayan inelele?
Dacă vă așteptați la un răspuns clar, trebuie să vă dezamăgim. Cercetătorii spun că nu există o explicație științifică definitivă pentru originea acestui obicei. Se discută mai multe teorii:
• Protecția împotriva tigrilor. Unii susțin că inelele protejau femeile de tigri, care își apucă prada de ceafă.
• Protecția împotriva sclaviei. Unii antropologi au presupus că inelele le făceau pe femei mai puțin atrăgătoare pentru triburile vecine.
• Legătura cu dragonul. S-a sugerat că spirala le face să semene cu un dragon, o figură importantă în folclorul Kayan.
Iar motivul bizar? Atunci când sunt întrebate, femeile cunosc aceste legende, dar spun că poartă inelele pentru identitatea tribală, pentru frumusețe și pentru că așa au făcut și mamele lor. Nu e vorba de un secret străvechi, ci de o moștenire de familie.
Între tradiție și turism
Obiceiul s-a schimbat odată cu vremurile. Mulți Kayan au fugit din calea conflictelor și s-au refugiat în Thailanda, unde satele în care femeile erau expuse atrăgeau, la un moment dat, circa 10.000 de vizitatori pe an. Pentru unele familii, inelele au devenit o sursă de venit, dar și o povară. În ultimul deceniu, tot mai puține femei mai poartă inelele.
Deci, femeile Kayan nu își întind gâtul și nu au o regulă scrisă în spatele acestui obicei. Au o tradiție veche, a cărei origine s-a pierdut, dar al cărei sens se păstrează: apartenența la un neam. Dincolo de curiozitate, merită să privim aceste femei nu ca pe o atracție exotică, ci ca pe purtătoarele unei culturi care încearcă să supraviețuiască.
