Moartea rămâne una dintre cele mai mari necunoscute ale omenirii. Ce se întâmplă, de fapt, în mintea unui om în ultimele secunde? Un răspuns parțial a venit pe neașteptate, dintr-un spital din Estonia, într-o situație pe care nimeni nu ar fi putut-o programa.
Un examen de rutină devenit unic
Un bărbat de 87 de ani, care suferea de epilepsie, se afla în spital pentru investigații. Medicii îi urmăreau activitatea creierului prin electroencefalografie (EEG), o metodă care înregistrează impulsurile electrice ale creierului cu ajutorul unor senzori plasați pe scalp. Scopul era depistarea crizelor epileptice.
În timpul unei astfel de sesiuni, pacientul a suferit un atac de cord fulgerător și a murit. Aparatele însă au continuat să înregistreze. Astfel, specialiștii au obținut aproximativ 30 de secunde de date dinaintea opririi inimii și încă 30 de secunde după aceasta, ceva ce nu se mai întâmplase vreodată la un om.
Ce au observat cercetătorii
Înregistrările au fost analizate de o echipă din care a făcut parte neurochirurgul Ajmal Zemmar, iar concluziile au fost publicate în 2022 în revista Frontiers in Aging Neuroscience. Cercetătorii au constatat o creștere clară a unui tip de unde cerebrale numite oscilații gama.
Aceste unde apar, în mod obișnuit, atunci când creierul lucrează intens, de exemplu în timpul:
• concentrării puternice și al rezolvării unei probleme dificile;
• meditației profunde;
• visatului;
• readucerii în minte a amintirilor;
Cu alte cuvinte, în secundele dinaintea morții, creierul acestui om a avut o activitate asemănătoare cu cea din momentele în care ne amintim ceva. Același model fusese observat până atunci doar la șobolani, în momentul morții, dar niciodată clar la o ființă umană.
Este adevărat că „ne trece viața prin fața ochilor”?
Cercetătorii au pornit de la ipoteza că acest val de activitate ar putea fi o ultimă „reluare” a unor momente importante din viață. Ideea seamănă cu ceea ce povestesc unele persoane care au trecut printr-o experiență aproape de moarte.
Dr. Zemmar a spus că, dacă creierul chiar derulează amintirile la final, este posibil ca el să se oprească asupra celor frumoase și semnificative.
De ce e nevoie de prudență
Trebuie precizat că este vorba despre un singur caz. Pacientul avea epilepsie, o afecțiune care modifică activitatea electrică a creierului, deci funcționarea lui era deja diferită de a unui creier fără această boală. Prin urmare, nu se poate afirma cu certitudine că toți oamenii reacționează la fel în clipa morții.
Ce urmează
Chiar și așa, descoperirea este importantă. Ea oferă prima dovadă directă, înregistrată în timp real, că creierul uman poate intra într-o stare intensă de reamintire în ultimele momente.
Mai mult, înțelegerea exactă a momentului în care încetează activitatea legată de conștiință poate influența modul în care este definită moartea cerebrală și regulile privind donarea de organe.
Cercetările continuă, iar specialiștii au nevoie de mai multe cazuri și de studii controlate pentru a confirma rezultatele. Dar o înregistrare făcută din întâmplare, într-un moment tragic, a deschis o fereastră rară spre una dintre cele mai mari taine ale existenței noastre.
