
Restricțiile severe pe timp de pandemie sunt de domeniul trecutului, iar acum oamenii se pot plimba, vizita magazine, terase și alte locuri publice.
Cu toate acestea, pandemia nu a dispărut; în fiecare zi în România sunt înregistrate sute de infectări cu noul coronavirus, iar restricțiile de mobilitate pot fi reinstaurate.
Dar, în ciuda acestui fapt, mulți oameni par să fi uitat deja că la un moment dat s-au temut de virus. Dar de ce se întâmplă acest lucru și unde dispare frica?
1. Oamenii cred că pericolul nu îi va afecta
Acesta este o iluzie clasică a psihicului uman. Ni se pare întotdeauna că tot ce este rău se poate întâmpla oricui, dar nu nouă.
2. Iluzia controlului
Uneori ni se poate părea că totul este sub controlul nostru. Într-o criză pandemică, de exemplu, o persoană poate decide singură dacă vizitarea unui magazin aglomerat este sau nu un pericol.
Pentru a justifica vizita, o persoană poate da multe argumente. Cu toate acestea, multe nu au legătură cu realitatea: fără o protecție adecvată, riscul de infecție va fi la fel de mare ca în timpul izolării.
3. Prea multe informații despre virus
Din păcate, nu toți oamenii tind să obțină informații exclusiv din surse oficiale, de exemplu, de pe site-ul oficial al OMS.
În fiecare zi pe internet apar tot mai multe opinii noi despre COVID-19. Drept urmare, o persoană încetează să mai fie conștientă de pericolul real al bolii.

4. Opinia unor persoane cunoscute
Când auzim opinii ale unor persoane fără nicio pregătire medicală că virusul nu este atât de periculos sau că imunitatea la acesta se poate dezvolta fără niciun simptom al bolii, psihicul nostru acceptă aceste informații ca fiind adevărate.
5. Ne-am obișnuit cu pericolul
Mulți dintre noi ne-am obișnuit să trăim în pandemie. Asta ne reduce și grijile. Terapia expunerii sau faptul că oamenii își confruntă temerile în doze minuscule este o metodă folosită și de psihiatri în timpul tratamentului pacienților cu fobii specifice anxietății.