Oamenii folosesc adesea cuvântul „încornorat” pentru a se referi la un bărbat care a fost trădat de partenera sa actuală. Cu toate acestea, v-ați întrebat vreodată unde provine acest cuvânt? De ce asociem o persoană care a fost înșelată cu coarnele mari ale unui animal?
Originea cuvântului „încornorat”
Cea mai vehiculată ipoteză ne duce către civilizația din Grecia antică. Se spune că Pasiphae, soția lui Minos, regele insulei Creta, s-a îndrăgostit de un taur de o frumusețe rară, trimis regelui ca dar de Poseidon pentru a fi sacrificat. Conștient de frumusețea animalului, Minos a decis să sacrifice un alt taur în locul acestuia. Decizia regelui a declanșat furia lui Poseidon care a decis să se răzbune.
Răzbunarea zeului a constat în a o face pe Pasiphae să se îndrăgostească nebunește de taur și el de ea. Pentru a se uni cu taurul, Pasiphae i-a cerut sculptorului Dedal să îi construiască o vacă de lemn. Din această uniune s-a născut Minotaurul, o figură legendară în mitologia greacă.
Ca urmare a acestei povești, locuitorii din Creta au început să îl întâmpine pe regele Minos făcând un semn din degete ce reprezintă niște coarne – o aluzie la aventura soției sale cu taurul. Cu toate acestea, în acele timpuri, coarnele nu aveau un sens negativ. Nu era ceva neobișnuit ca zeitățile și personajele proeminente să fie reprezentate cu coarne pe cap.
De ce au ajuns coarnele să aibă o conotație negativă?
Probabil vă întrebați când au ajuns coarnele să aibă o conotație negativă. Ei bine, se povestește despre un împărat bizantin pe nume Andronic I Comnenul, care avea o reputație foarte proastă în sensul că era violent și afemeiat. Nu era bine văzut nici măcar de familia sa, cu atât mai puțin de către supuși.
Se spune că împăratul lua în pat orice femeie dorea. Din 1183 până în 1185, a devenit și mai „nebun” și a început să îi pedepsească pe cei care i se opuneau. Pe lângă arestările abuzive, împăratul răpea femei și le ținea ca concubine până când se sătura de ele. Dacă acestea erau căsătorite, regele dădea ordin ca pe pereții caselor lor să fie atârnate capete de cerb pentru a-și bate joc de soții lor.
Astfel, coarnele au devenit un simbol al umilinței publice. Când soldații regelui William al II-lea au ajuns în orașul Salonic și au văzut coarnele agățate de pereții și ferestrele caselor, au vrut să știe despre ce este vorba. Astfel, cuvântul „încornorat” a ajuns pe meleagurile Siciliei, apoi în restul lumii.