În țările în care majoritatea oamenilor sunt ortodocși, Imperiul Bizantin este perceput ca o sursă de spiritualitate și înțelepciune. În același timp, în țările occidentale, acest imperiu este amintit ca locul în care au domnit luxul, intriga și fanteziile.
Păcătoșii și sfinții: două extreme ale societății bizantine
Trebuie spus că biserica a jucat un rol important în viața fiecărui locuitor din Bizanț. Părinții spirituali și-au îndrumat credincioșii pe calea cea bună, convingându-i că relațiile trupești sunt necesare doar pentru procreare și că păcatul poftei trebuie învins.
Pentru a preveni ispita, chiar și astăzi, accesul la mănăstirile de pe Muntele Athos, cândva o puternică fortăreață spirituală a Bizanțului, este interzis femeilor.
Călugări bizantini
Cel mai bun indicator al perfecțiunii spirituale au fost considerate călătoriile fericiților către … bordeluri. În viața călugărilor bătrâni, exista destul de des situația în care aceștia se duceau la femeile decăzute moral, le îndrumau pe adevărata cale și chiar le dădeau bani. Sfântul Teofan este un exemplu excelent al acestei practici.
Te declar soț și … soț
În ciuda faptului că relațiile homosexuale erau interzise, mulți bizantini, la fel ca și romanii, tolerau acest tip de relație.
Relația strânsă dintre bărbații din Imperiul Bizantin putea fi recunoscută legal. Așa-numitul ritual adelphopoiesis, sau fraternizarea, simboliza stabilirea unei legături spirituale strânse între doi oameni. Sfinții Cosma și Damian s-ar fi aflat într-o astfel de „relație”.
În 1982, istoricul John Boswell a scris că fraternizarea nu este altceva decât primul exemplu de căsătorie recunoscută între persoane de același sex. Desigur, această interpretare a ritualului adelphopoiesis a fost respinsă cu indignare de biserică.
Arta deocheată a Bizanțului
Cu toate că Bizanțul este un leagăn al creștinismului, majoritatea aristocraților aveau aceleași obiceiuri “deocheate” ca grecii și romanii antici. Istoricul curții lui Justinian, Procopius din Cezareea, în lucrările sale istorice, îl descrie pe împărat și familia sa ca fiind oameni decăzuți, cruzi și de joasă speță.
De exemplu, soția lui Justinian, Theodora, era foarte dezinvoltă, organizând “petreceri” cu zeci de tineri, care includeau și schimburi de parteneri.
Arta bizantină din Evul Mediu timpuriu era înclinată în general către erotism (tablouri, sculpturi, poezii și vase ceramice). În secolul al VI-lea, a existat un cerc poetic în Constantinopol, ai cărui membri scriau poezii “deocheate”, care erau foarte apreciate de aristocrați.