1. Șerpii sunt reptile carnivore cu sânge rece și de aceea preferă locurile calde precum pietre încinse de soare, asfaltul, motorul mașinii. La temperaturi mai mici de 10 °C, corpul unui șarpe nu mai funcționează corect și poate intra în hibernare.
2. Șerpii nu se găsesc în regiuni ca Polul Sud, Polul Nord, Islanda, Irlanda și Noua Zeelandă. În Irlanda și Noua Zeelandă nu s-au dezvoltat natural în aceste insule, dar au fost introduse specii din alte regiuni.
3. Există peste 3.500 de specii de șerpi pe Pământ dintre care doar în jur de 700 de specii sunt veninoase. Ciudat este că doar 30 de specii sunt periculoase pentru oameni și îi pot omorî.
4. Deși cad victime șerpilor anual în jur de 40.000 de oameni, majoritatea fiind în India. Aceste reptile sunt depășite ca număr de decese provocate de către albine, viespii și țânțari (țânțarii fiind vinovați pentru aproximativ un milion de victime anual).
5. Șerpii folosesc veninul pentru a se apăra, dar mai ales pentru a-și vâna și omorî prada. Există și șerpi constrictori, ca boa, pitoni și anaconde, care își folosesc puterea corpului pentru a sugruma prada, prin încolăcirea sa în jurul victimei.
6. Unele specii de șerpi au până la 200 de dinți, însă nu le sunt folositori pentru a mesteca prada, ci pentru a-i ajuta la înghițirea acesteia. Gura unui șarpe se poate deschide până la un unghi de 150°, iar ligamentele elastice ale maxilarelor ajută la înghițirea de animale mai mari ca corpul lor cu 75 – 100%. Dacă înghit o pradă mult mai mare ca stomacul lor, aceștia pot „exploda”. Un piton de 4 metri a murit în încercarea de a înghiți un aligator de 1,8 metri.
7. Șerpii pot zbura! Sunt cinci specii recunoscute de șerpi zburători, cu specimene de până la 1,2 m lungime, care pot sări prin aer aproximativ 100 m.
8. Vipera gabonică (Bitis gabonica) are cei mai lungi colți, de până la 5 cm lungime, și cea mai mare canitate de venin ținută în sacii veninoși. Colții unui șarpe veninos cad dacă sunt prea uzați, de obicei după vreo 8-10 săptămâni de utilizare, crescând alții noi în loc.
9. Veninul unei specii de vipere (Bothrops jararaca) găsite în Brazilia, Paraguay și nordul Argentinei, este folosit pentru fabricarea unor medicamente pentru tratarea hipertensiunii și pentru insuficiența cardiacă cronică.
10. Cea mai veche scriere păstrată descriind șerpii este papirusul Brooklyn, un papirus medical datând din Egiptul Antic (anul 450 î.Hr.).
11. Deoarece șerpii năpârlesc pielea frecvent, de 3-6 ori pe an, aceștia sunt adesea văzuți ca simbol al renașterii, transformării și vindecării. De exemplu, Asclepius, zeul medicinei, purta un toiag încolăcit de un șarpe.
12. Unele animale, cum ar fi mangusta, sunt imune la veninului șerpilor.
13. Șerpii consumă între 6 și 30 de mese anual. Cantitatea de mâncare consumată și rata metabolismului determină numărul de urmași pe care îi vor avea. De exemplu, șarpele acvatic Arafura (Acrochordus arafurae) nu are urmași în fiecare an, ci la fiecare 8-10 ani. Atunci putând da naștere la un număr de pui cuprins între 6 și 27.
14. 70% dintre speciile de șerpi se înmulțesc prin a depune ouă. Restul de 30% nasc puii vii.
15. Sunt numeroase cazuri înregistrate în captivitate în care femelele au rămas gestante fără nevoia unui partener.
Partenogeneza (“nașterea fără partener”) este destul de întâlnită în rândul reptilelor, puii fiind clone ale mamei, de gen feminin sau masculin.
16. Unii șerpi acvatici pot respira parțial prin piele, astfel încât pot sta mai mult timp sub apă.
17. Oamenii au 24 de coaste, iar șerpii au aproape 400. Pentru a se deplasa, aceste reptile se folosesc de coaste și vertebre.
18. Solzii șerpilor îmbracă tot corpul și sunt făcuți din cheratină, substanță ce se găsește și în părul și unghiile noastre. Deoarece corpul lor este acoperit în întregime în solzi, șerpii nu au pleoape. Pentru protejarea ochilor aceștia sunt acoperiți un o membrana transparentă și imobilă.
19. Șerpii au urechi interne și pot simți zgomotele cu ajutorul vibrațiilor transmise de corp.
20. Neavând nas, șerpii “miros” împrejurimile cu ajutorul limbii bifurcate, fiecare vârf de limbă colectând diferite cantități de substanțe, aceștia mirosind „stereo”. Particulele din aer sunt examinate în gură cu ajutorul unor organe speciale (organul lui Jacobson).
21. Șarpele cu două capete nu este o creatură mitică. Acest defect genetic apare rar în șerpi, însă există în rândul reptilelor. Cele două capete se bat între ele pentru mâncare chiar dacă împart același stomac.
22. Există o insulă lângă coasta Braziliei unde sunt 5 șerpi pe metrul pătrat. Accesul oamenilor este interzis pentru a proteja specia rară de șerpi Bothrops insularis.